"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Toate poemele pe care aș fi putut să le scriu, pe care le-am înăbușit în mine din lipsă de talent sau din pasiune pentru proză, vin deodată să-și ceară dreptul la existență, își strigă indignarea și mă copleșesc. Idealul meu de scriitură: să-l asmuțești definitiv pe poetul ascuns în tine; să-ți lichidezi ultimele rămășițe de … Citește mai mult
Imediat ce pășesc la bordul vasului Destiny, remarc atmosfera elegantă și calmă care domnește oriunde îmi opresc privirea cercetătoare. N-am mai fost niciodată pe un vaport atât de mare, cu atât mai puțin pe unul de croazieră, așa că, pentru mine, cel puțin, până la cei treizeci de ani, aici începe aventura vieții. Mă cuprinde … Citește mai mult
M-am auzit strigând de undeva din colțul minții mele. Poate că avusese dreptate, poate chiar eram bolnav. Nu cumva eu făcusem asta, fără să-mi dau seama? M-am aruncat în genunchi în balta de sânge și i-am smuls ciobul din gât. Simțeam nevoia să mă privesc în acea bucată de oglindă. Am șters-o de sânge și … Citește mai mult
-Rose, stai! spuse Nick venind în urma ei, prinzând-o ușor de braț, însă i-l eliberase, văzându-i privirea uimită. Vreau să spun că nu e nevoie să pleci, sau nu chiar acum. Uite… mă gândeam că poate ai vreau să vii cu noi în parc după ce mâncăm, ce spui? o întrebă el cu o voce … Citește mai mult
Când am ajuns la liceu, la internat, multe fete se plângeau că mâncarea nu era nici gustoasă, nici variată. Mie una mi se părea că-l apucasem pe Dumnezeu de amândouă picioarele: în viața mea, până la unsprezece ani, când am intrat bursieră – la „Elena Cuza”, liceu de renume din Craiova – nu văzusem zahăr, … Citește mai mult
În timp ce sfințiile-lor pândeau trecerea lui Sigismund Báthory, Costache Caravană se ținea pe pârtia de urme. Zambilica, ofensat de tăcerea călărețului, călca fără tragere de inimă. Ghicindu-i supărarea, Costache începu să sporovăiască ușor la urechile slutului armăsar, iar Zambilica se învioră dintr-o dată. Din vreme în vreme, singuratecul călător aluneca de pe cal și … Citește mai mult
Subînțelesul era clar pentru cei cărora le povestea Năiță aventurile sale, unii zâmbeau, alții se cam puneau pe gânduri. Nici Năiță nu avea hazul dinainte, oricât se străduia el să dea o aură veselă întâmplărilor care și pe el îl marcaseră, căci fața și mai ales privirea lui purtau întipărit în ele semnul unei experiențe … Citește mai mult
Duduia Mari era frumușică și delicată la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să … Citește mai mult
Soneria țârâi slab și scurt. Dac-ar fi auzit trâmbița Judecății de Apoi, Sânziana Hangan n-ar fi sărit mai rău decât la sunetul acela timid și nehotărât. Porni din baie, ștergându-și mâinile de-un prosop. Ajunse-n fața ușii de intrare și, contrar obiceiului, deschise fără să privească prin vizetă. Deschise ușa larg, la perete. „Semn de caracter … Citește mai mult
Radu Comșa coborî de pe trotuar să ocolească mulțimea îmbulzită înaintea vitrinei de la Independența, unde o hartă uriașă, cu stegulețe colorate în vârf de ac, arăta fronturile după ultimele comunicate. Șiragul trăsurilor și mașinilor se încrucișa necurmat; un rând spre Capul Podului, un rând spre Poștă. Într-o limuzină, o femeie foarte frumoasă; alături de … Citește mai mult