"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru … Citește mai mult
DESPRE BEȚIE IARĂȘI Cine bea în cinste ori în dator se îmbată de două ori. Că Una gândește cârciumarul și alta bețivul. Cârciumarul zice: Băutura e unde e, mâncarea e o fudulie. Apa nu e bună nici în cizmă. Vinul e pentru noi, nu e pentru boi. Cu vinul și cu somnul uită grijile omul. … Citește mai mult
Din secretariat iese o altă elevă. Îmi amintesc de ea, fusese o participantă a concursului de limba română. Și ea, la fel ca mine, este aici pentru întrunirea din biroul directorului unde ni se vor acorda diplome pentru rezultatele speciale și ne vom preface că lor le pasă de abilitățile noastre, de faptul că aducem … Citește mai mult
Al lu’ Parizianu râse batjocoritor, se sculă de la masă și le plăti consumația, le puse apoi mâinile pe umeri, îl rugă pe Nilă să aibă grijă de tatăl său, să-l ia să doarmă cu el și fără să le mai adreseze vreun cuvânt ieși din cârciumă și îi lăsă acolo să stea mai departe … Citește mai mult
Plafonierele erau aprinse. De-a lungul pereților se întindeau lungi canapele de catifea roșie, mâncate de molii. Zidurile erau împodobite cu panoplii, alternând cu oglinzi în rame aurite și picturi sportive. Odaia de scrimă era singura odaie a Jokey-Clubului în care mirosul de tutun era atenuat și vocabularul cartoforicesc absent. De altminteri, era odaia cea mai … Citește mai mult
Sosirea în palatul Princepelui a ciudatului tânăr făcu să crească numărul șoaptelor. Boerii își spuneau în urechi cuvinte cu multe înțelesuri și zvonuri ciudate umblau slobode prin odăile muierești. Se zicea că messerul Ottaviano e un gran diavolo, fugit de pe la curțile occidentale și căutându-și sălaș aici, în locurile mai păguboase ale Țării Românești, … Citește mai mult
Circul Struțki a plecat. A încărcat în trenul alb cuștile cu animale, pânza cortului împachetată, pereții grajdurilor, care se desfac și se strâng, cum se desfac și se strâng căsuțele de carton ale jucăriilor. În urmă a rămas un loc gol și urât. Mai mirosea încă a grajd și animale. Câțiva copii dau târcoale să … Citește mai mult
Diana a întors puțin capul, privirea i s-a risipit prin zid, departe. Zâmbetul i-a devenit trist. Era acum în jurul ei o fluiditate care o făcea într-un sens ireală. (Asta era Diana, pe care o cunoșteam poate numai eu.) A șoptit ca pentru ea: „Petre Barbu, Petre Barbu”. După un timp s-a întors către mine, … Citește mai mult
În timpul nopții am visat că picasem din nori pe pământ, unde nu era nici țipenie de om. Mi-am scuturat praful de pe haine și am pornit în căutare, orașul era pustiu, deși știam că acolo ar fi trebuii să fie mulți oameni. Am străbătut parcuri și străzi, m-am uitat prin magazine și prin case. … Citește mai mult
Ei da, nu aveam cum sa îi spun Laurei că Damian, ca și alți prieteni din anturajul meu, sau dușmani, de altfel, puteau să mă viziteze independent de voința mea, fără să aibă nevoie de acea presupusă cheie despre care bălmăjeam. Am încercat să îi arunc un zâmbet care se dorea degajat, lipsit de ascunzișuri. … Citește mai mult