"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sînt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut … Citește mai mult
Tocmai în perioada aceea începea să crească în mine trufia de care am pomenit. Mama a început să-mi devină străină și în același timp glasul meu spart și orgolios de adolescent care îl disprețuia pe Platon a început să se audă tare în casă. „Și tu ce crezi, mamă, am spus odată pe neașteptate, că … Citește mai mult
Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul sa plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam sa străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care ma orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături … Citește mai mult
Întuneric. Peste tot plutea o negură groasă, amestecată cu un miros de pământ ud și frunze moarte. Mâinile lui pipăiră stofa albă, strângând-o cu putere între degete. Când se sforță să smulgă țesătura, ceva zvâcni sub el, zguduindu-l. Era ca și cum materialul mătăsos s-ar fi transformat în cenușă fină, răsfirându-se printre degetele lui. Încercă … Citește mai mult
Ana nu mai fusese de multă vreme așa îngrijorată. De când își prinsese fiul cu cele două fetișcane, Iustin devenise prea tăcut. Era mai tot timpul plecat, și când venea acasă, zăcea posomorât în camera lui. Ca să-l scoată din starea deprimantă, îl invită pe Gabriel la cină. Acesta acceptă imediat, știind de la fiica … Citește mai mult
Deveneam din ce în ce mai confuză și simțeam cum prezența lui Hami mă bulversează și mai mult. Ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu ea? M-am uitat preț de câteva clipe la arma care îmi zăcea inertă în mâini, în timp ce un gând macabru îmi străbătu mintea. – Vreau să mă … Citește mai mult
În acea toamnă, cuprinsă de călduri, nimeni nu vorbea decât despre bucătarul răpit. Fiecare timp ar trebui judecat după faptele care l-au aprins. Dacă mă-ntrebi acum ce-mi amintesc de atunci, bucătarul se află pe primul loc. Toate astea se întâmplau pe vremea lui Costas, căci una dintre cele mai mari distracții ale Porții Turcești era … Citește mai mult
Gata, intrasem în Împărăția Rahatului. Aici, aerul stătut își modificase atât de mult compoziția, încât devenise o materie prea densă și nocivă pentru plămânii mei omenești. Da, Zoița este dovada vie (încă) a forței uriașe de adaptare grație căreia omul poate trăi chiar și într-o lume de căcat. El nu mai e conștient de capacitatea … Citește mai mult
Îmi aduc aminte că am stat de vorbă cu L., care îmi era „un fel de prieten”, cum se exprimase. Consideram că are o experiență în materie de Occident. Cu al am stabilit ce greu va fi – de fapt, imposibil – să refac o poziție universitară acolo sau cel puțin să pot avea o … Citește mai mult
Are dreptate Adriana când zice că trăiesc într‑un balansoar. Am pornit‑o de dimineață – aici, la Zug, lumea se scoală devreme și înoată în lac cu noaptea‑n cap la minus 6 grade -, am făcut un drum până la gară: n‑am mai mers în pas de marș să mă dau tânără ca de obicei, am … Citește mai mult