"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
La urma urmei, gestul lui Orfeu de a întoarce capul, la ieșirea din Infern, în speranța că o va vedea pe Euridice, nu-i anunță, oare, pe toți romanticii de mai târziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac pentru Euridice poate sta lângă orice mare poveste romantică. Și totul este romantic în biografia lui Orfeu. De la … Citește mai mult
Tata era un om cinstit și corect. Unul dintre șefii nemților, Ralph, a colaborat, prin natura funcției, cu tata, care, în privința activității din gară, reprezenta partea română. Era vorba de mișcarea trenurilor. Părinții noștri fiind ospitalieri, considerau firesc să îl invite uneori la masă. Se crease, dacă nu o prietenie, măcar o amiciție, în … Citește mai mult
Caracatița este sora noastră mai mare, ea singură muncește pentru toți; de fapt, fură în piețele Craiovei, cerșește de zilele orașului și-n sărbătorile religioase și e dispusă, când i se cere, să smulgă afișele electorale de pe panouri, indiferent la solicitarea cărui șmecher. Tot ce aduce bani nu e de ignorat fiindcă în societatea de … Citește mai mult
În demersul de sintetizare a receptării operei lui Bujor Nedelcovici, vom analiza cartea Culoarea timpului, București, Editura Allfa, 2014, volum ce conține cronici, recenzii și articole publicate în Occident și în România. Vom fi interesați de limbajul criticilor literari și vom compara abordările istoricilor și criticilor literari, referitoare la aceleași texte. Ipoteza de la care … Citește mai mult
Cei aproape 30 de oameni stăteau în tăcere, pe nisipul neprimitor, privind în tăcere terasa scufundată în întuneric. Barmanul burtos plecase de câteva minute, nu înainte de a profera niște amenințări porcoase înspre ei. – Mama dracului să vă ia! Sper să muriți îngropați în Atlantida! își încheie el seria de blesteme și, cu popa … Citește mai mult
Mama s-a îmbolnăvit de cancer undeva prin anul 1996. Avea patruzeci și unu de ani. Faptul că am și eu patruzeci și unu de ani acum are sau nu relevanță, habar n-am. Dar merită notat măcar în treacăt. Mama, revin, a fost toată viața un om rațional. Credea în Dumnezeu, dar într-un mod al ei, … Citește mai mult
Dragul meu, Să știi că nu îmi pare rău că te-am cunoscut. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu aș fi ajuns să mă cunosc pe mine. Nu regret că m-ai ales. Dacă nu mă alegeai tu, mă alegea altul. Și poate era mai rău. Nu mă mai supăr atunci când vrei să pari disponibil … Citește mai mult
Mă numesc Valentina, am 32 de ani și mâine o să mă omor. Pe la 9.25. Pe la șapte mă opresc din băut. O să am grijă să nu mă îmbăt. Am băut atât de mult la viața mea, încât pot bea litri după litri fără să mă îmbăt. Nule amesteci, bei multă apă, la … Citește mai mult
Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură. Apăruse de curând Visul lui Mircea Cărtărescu și am povestit amândoi cu frenezie despre Mendebilul, despre R.E.M., despre fluturii din Muzeul Antipa sau despre individul acela care-și transformă mașina în orgă. … Citește mai mult
Și-acum încă o confesiune: da, e adevărat și nimeni din preajma mea n-a bănuit vreodată, în unele momente ale mele, de zi sau de noapte, când fug de ceva, când sunt laș și nedemn de propriile mele fraze, când am trădat, deși cel sau cea pe care i-am părăsit atât de ignobil încă nu au … Citește mai mult