"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
„MUȚENIE ȘI SLAVĂ ÎN PĂCAT DE ILUZIE” A fost o zi plină. Prima zi din acest an… Este incredibil cât de repede trece timpul. Nu mi-a trecut prin gând că Sebi o să fie cu mine după ora 2 noaptea. Nici eu nu știu ce vreau, dar îl caut, îl chem. Cred că fug de … Citește mai mult
Au trecut două săptămâni de când mă aflu aici. Aproape că m-am obișnuit cu programul din armată. Un singur lucru mă sâcâie: înviorarea pe care trebuie să o fac la ora cinci dimineața! Asta lăsând la o parte hrana de zi cu zi, lucru care nu mai intră în discuție din moment ce ea, hrana, … Citește mai mult
Cântecul acela îl auzii de pe Dealul Crucii, acoperind tălăngile. Ciobanul se oprise pe tăpșan, cu fluierul între buze, și odată cu el se oprise și seara. Peste asprele ziduri ale mănăstirii se așezase mai întâi pacea, apoi doina aceea cu gâlgâituri, cu întreruperi din gâtlej, păruse a da ocol zidurilor și a pătrunde printre … Citește mai mult
– Alo? De la capătul celălalt se aude o respirație ușoară, urmată de o fracțiune de secundă de ezitare, dar nu prea mult. Atât cât trebuie, ca să incite, cât să lase loc de echivoc și de interpretare. – Bună seara. Mă bucur de apel. Vocea pe care o aud e plăcută, tânără, și mă … Citește mai mult
N-au stat mult cei doi, doar câteva luni: la primul vânt de toamnă și-au mutat cuibul aiurea. Dar mi-au pricinuit o vară toridă, cu pat încins, cearceafuri mototolite și gânduri, noapte de noapte, despre ce s-o fi întâmplând acolo, sus, la câțiva metri deasupra mea. Nu la fel de mult ca mansarda, dar mă intriga … Citește mai mult
BERLIN 1926 ARDE BACĂUL! Gara de Nord. Căutăm compartimentul cel mai bun, în vagonul cel mai bun, ca toată lumea. Alergăm de ici-colo, de-a lungul trenului, de mai multe ori, urmați de hamalii împovărați cu geamantanele noastre, în murdăria, gălăgia și îmbulzeala ce caracterizează cea mai falnică gară românească. În vălmășeală aud totuși de … Citește mai mult
Îmi zâmbește și o ia înainte, pe culoar. Are buza de sus subțire – o ață palidă, aproape inexistentă, și cercei în formă de pisică. Mă iau după ea si încerc să grăbesc pasul. Să fiu ascultătoare. Să nu pun probleme. Sau întrebări. Vreau să mă placă. Trebuie să mă placă. Haideți, mai repejor, zice. … Citește mai mult
Nu striga niciodată ajutor nu striga niciodată ajutor n-o să te audă nimeni pentru că nu există nimeni în jurul tău înghite-ți strigătul rabdă îndură trage-ți palme, trage-ți pumni taie-te pe brațe dă-te cu capul de pereți dar nu striga ajutor îți pierzi vremea nu aștepta nimic de la nimeni … Citește mai mult
– Bunicăăă!!! Nu mai vorbi așa tare! am mieunat ca o mâță răsfățată, trăgând-o de rochie, rotindu-mi jenată ochii în stânga și-n dreapta, să fiu sigură că nu mă vede cineva cunoscut. – No! La vreme ți-a fi rușine cu mine, mi-a răspuns la fel de sonor, cu o voce slobodă care se izbea de … Citește mai mult
Întinsă pe canapeaua neagră din catifea, privind în tavanul alb și lucios, de culoarea laptelui, Felicia se simțea exact ca o bătrânică țintuită la pat. O dureau toate oasele de la atâta trândăvit, se simțea slăbită de la nemâncat și parcă paralizată din cauza nemișcării fizice. De prea multe zile nu mai ieșise din casă, … Citește mai mult