"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
După ce de zeci de ani una dintre marile întrebări ale ființei românești a fost: „Da’ ce căuta neamțul în Bulgaria?“, a venit vremea ca tot românul să se întrebe: „Da’ ce căuta bulgarul la Otopeni?“ Totuși, nici Caragiale, nici Ionesco, nici Hašek, nici Şalom Alehem, nici unul din uriașii humoriști ai lumii, nu-și găsește … Citește mai mult
Ora 1 noaptea. Claire, o tânără mămică în vârstă de nici treizeci și trei de ani, este în living, așteptându-l pe Robert, soțul ei. Cu părul șaten deschis, care îi flutură din când în când pe umeri, cu ochii căprui care aproape că i se închid, ușor trasă la față, pare o femeie căreia pe … Citește mai mult
Partea orientală a Bucureștiului, cândva bogat etalată pe străzi comerciale. pline de ghiocei și mărțișoare la început de primăvară, de covoare și de pepeni „di Brăila“ în luna lui gustar, de bragă, alviță și covrigi cam tot anul, de strigătele pitorești ale iaurgiului, ale geamgiului și ale florăreselor – poeme într-un vers ale căror sonorități … Citește mai mult
Şi rupt, și salvat de Adrian Păunescu A fost, înainte de toate și de cei mai mulți, Poet, dar a dat mâna cu notorietatea ca redactor-șef la „Flacăra”. El și ea au spart tiparele presei sufocate de vigilența partidului unic, scoțând-o din amorțeală cu aceeași frenezie cu care Păunescu umplea sălile și stadioanele mai ceva … Citește mai mult
– Nene, ce crezi? Ăla nu vrea să-mi pună berea draft în găleată, că ce încredere are el în gradaţie… Bă, eşti nebun, îi zic, păi asta e fabricată de tata? Nu de statul român?… Scrie colea şapte, opt, zece litri, toarnă până la ultima linie şi uite banii jan-cote… – Ha, ha, Niculae, şi … Citește mai mult
Umbla și azi ca un nebun prin parcuri, căutându-i umbra pe alei. Călca ușor, de parcă urmele pașilor ei erau vii acolo, pe asfaltul încins, și nu voia să le atingă. Vânticelul stârnit după ploaie îi transpunea senzația atingerilor dulci ale pletelor ei pe chipul lui nebărbierit de zile. Acasă nu mai putea să stea. … Citește mai mult
Era târziu în noapte… Orașul răsufla greu, îmbolnăvit de oamenii care uitaseră că are și el un suflet. Frumusețea lui pălea sub mormanele de ziduri groase, construite parcă la infinit spre cer. Ele ascundeau, în tăcere, mii de oameni și tristețile lor pierdute, hoinare pe străzi. Era pustiu. Abia zăreai vreun om alergând, încercând să … Citește mai mult
Sâmbătă după-amiază, Ele îmi trimite un mesaj: „Lia vezi că vin spre tine. Avem de povestit.” Oare de ce cred prietenele mele că sunt mereu umărul lor liber, salteaua lor de salvare, sfătuitorul, înțelegătorul și orice alte utilizări îmi mai atribuie? De fapt, cred că sunt un fel de bucătar-psiholog pentru ele: gătesc și ascult. … Citește mai mult
„Toate cimitirele arată la fel de posomorâte, pentru că morților li se refuză să surâdă. Zgribulite în gropile umede și întunecate, resturilor de carne și de oase în putrefacție nu li se permite decât să tacă…” Cu gândul strivit între palmele minții, Alex privi lung peste umărul preotului, coborându-și apoi ochii la picioarele lui. Veșmintele-i … Citește mai mult
Marți, prima zi Ana Moscăianu își târa de mână copii, cu smucituri scurte. Era nervoasă. Părăsise pentru câteva zile Bucureștiul pentru a veni la Constanța, pe care o prefera oricărei alte stațiuni de pe litoral, deși nu știa de ce. Ce știa, însă, cu siguranță, era că iubea marea și, deși ar fi trebuit să … Citește mai mult