"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Acum magistrul se răsuci pe scaun și puse mâinile pe clapele pianului. Cântă o temă și o dezvoltă mai departe cu variații; părea să fie o bucată de un maestru italian. Ii indică oaspetelui său să-și reprezinte desfășurarea acestei bucăți muzicale ca pe un dans, ca pe o seriere întreruptă de exerciții de echilibristică, o … Citește mai mult
A doua zi dimineața, Julius îl salută cu un surâs enigmatic pe patronul său. Domnul Bellamy nu era niciodată bine dispus dis-de-dimineață și își risipea indispoziția într-un torent de invective. – Să nu te vadă câinii mei – spuse Abe. N-au să aibă ce-alege din tine. În ciuda neliniștii ce-l cuprinse, Julius deveni curios. La … Citește mai mult
Un altul în locul lui Tic ar fi urmărit felul cum se împlinește planul de răzbunare; poate că s-ar fi postat sub ferestrele Observatorului și ar fi auzit destule jurăminte și țipete, și iar țipete și jurăminte pentru a pleca apoi mulțumit și chiar bucuros la treburile lui. Prichindelul însă nu era crud, ci mai … Citește mai mult
Christine plecase în vacanță, de peste o săptămână. Andrew fusese atât de ocupat cu cazul Morgan, încât nu izbutise să o vadă decât câteva clipe, în ziua plecării. Nu-i vorbise încă, iar acum, că era plecată, i se făcuse un dor nespus de dânsa. În orășel, vara era excepțional de greu de suportat. Rămășițele verzi … Citește mai mult
La unsprezece vin să ne cheme. Suntem nouă bolnavi. Străbatem lagărul pe jos printre barăci. Ajungem la o baracă mai nouă, singura vopsită în alb, cu o cruce roșie, intrăm și dăm într-o sală de așteptare unde se află vreo șaizeci de bărbați. În fiecare colț al sălii stau câte doi supraveghetori. Sierra își face … Citește mai mult
Insula rahatului. Niels ura expresia aceea. Ceea ce nu îi împiedica pe cei doi demonstranți aflați la intrarea pe autostradă să fluture o pancartă pe care, cu un scris neîndemânatic, fusese scrijelit: „Bine ați venit pe insula rahatului unde s-au adunat liderii de rahat ai lumii.” Hannah îi văzu și ea, dar nu comentă nimic. … Citește mai mult
Infirmiera, care se numea Amra Ademovic, îi avertizase pe Idris și pe Timur. Îi trăsese deoparte și le spusese: „Dacă lăsați să vi se vadă reacția, fie și foarte puțin, o să se supere, iar eu o să vă dau afară.” Se află la capătul unui culoar lung, slab luminat, în aripa bărbaților din Spitalul … Citește mai mult
După tonul vocii lui, era limpede că nu era cazul să-l salute cu bunăvoință pe român, și Varea îi răspunse cu morgă, sprijinindu-se anume de brațul lui Petea: – Încântată. Logodnicul meu, voluntarul Piotr Iablokov. Lucan îi apucă galant încheietura mâinii cu două degete (pe unul sclipi un inel cu un diamant destul de impresionant) … Citește mai mult
Întoarse capul peste umărul drept, să vadă ce fel de ghete poartă celălalt – voia omul să facă o comparație – dar, vai! nu-i vedeai nici măcar picioarele, darmite ghetele! întoarse capul la stânga, dar nici acolo nu existau picioare și nici ghete. Pe față se întipări o uimire fără seamăn. – Da’ unde ești, … Citește mai mult
După ce am intrat în camera mea și am închis ușa, m-am băgat în pat, simțindu-mă ca naiba. Știam că ar fi trebuit să-i povestesc mamei totul. Însă ceea ce spusese mă pusese pe gânduri. Sigur că aveam multă imaginație, dar a avea imaginație era una, iar a-ți închipui că ai călătorit în timp era … Citește mai mult