Mașinării ca mine

Asemenea gânduri bombastice meritau încă un pahar, mai plin, și mi l‑am turnat. Cu capul sprijinit în palma dreaptă, mă apropiam de zona aceea slab luminată unde autocompătimirea devine ușor plăcută. Eu eram un caz special al acelui exil general, deși nu la Adam mă gândeam. Nu era mai inteligent decât mine. Nu încă. Nu, … Citește mai mult