"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Până una alta, tot făcând comparații, opresc lângă o terasă ca să scot din buzunar încă un baton, să mănânc și eu ceva. Nu voi merge prea mult alături de ocean și pe urmă trebuie să iau din nou muntele sub roți, e nevoie de „benzină” în rezervoare. Ar merge și un pic de odihnă, … Citește mai mult
Pe 16 martie 1940, Constantin Noica îi scrie prietenului Emil Cioran, aflat la Paris, că dragul lor Nae Ionescu, Profesorul, a murit. În aceeași zi, un fost student, Mircea Vulcănescu, mângâiase pentru ultima oară cu privirea pereții albi ai casei de la Băneasa a Profesorului, clavirul amuțit, biblioteca și unicul tablou, o reproducere după El … Citește mai mult
Mihai a mâncat paste, e fericit, a zis că i le-a făcut special bucătarul, de post că mai sunt vreo două zile până la Paști. Mie mi se învârte încă stomacul în ritmul ruliului sau tangajului, niciodată nu am știut care e care, așa că nu-l prea ascult. Se vede deja Bastia și arată demențial! … Citește mai mult
Viața este o curvă frumoasă pe care, de-a lungul timpului, poți ajunge să o înțelegi și să-i anticipezi momentele „romantice”, dar trebuie să fii extrem de bolnav ca să o accepți resemnat. Ura, invidia, dezastrul, neprevăzutul, greul, nedreptatea, pierderea sunt o siguranță în viața omului, pe când iubirea, aprecierea, rezistența, anticiparea, binele, corectitudinea sunt ceva … Citește mai mult
N-aș putea spune precis când mi-am descoperit vocația de librar. Când eram mică, puteam petrece ore în șir răsfoind o carte cu poze sau un volum ilustrat. Cadourile mele preferate erau cărțile, pe care le păstram așezate în teancuri înalte pe etajere, de-a lungul camerei mele de fetiță. Când am împlinit șaisperezece ani, părinții mi-au … Citește mai mult
Când am redeschis, în anii ’90, Jurnalele mele din România (din iunie 1941 până în septembrie 1947 – sosirea la Paris) n-am făcut-o din vreo nostalgie a adolescenţei. Presupun că n-am mai rezistat ispitei de a încerca să alcătuiesc un fel de Jurnal al Jurnalului sau, cel puţin, să-mi verific „biografia“. Or, din 1941 până … Citește mai mult
Ponteils nu numără decât trei locuințe atât de perfect integrate în peisajul din jur, încât par născute din adâncurile pământului. Acele acoperișuri din plăci înclinate, abrupte, pe jumătate năruite, pe care se agață și se înnegrește mușchiul, zidurile acelea de o rusticitate masivă, toate, ziduri și acoperișuri, făcute din aceeași piatră urâtă și parcă metalizată … Citește mai mult
Partea orientală a Bucureștiului, cândva bogat etalată pe străzi comerciale. pline de ghiocei și mărțișoare la început de primăvară, de covoare și de pepeni „di Brăila“ în luna lui gustar, de bragă, alviță și covrigi cam tot anul, de strigătele pitorești ale iaurgiului, ale geamgiului și ale florăreselor – poeme într-un vers ale căror sonorități … Citește mai mult
Tata luă câteva pâini, ciocolată și biscuiți, piti de mama niște bani, ne îmbrăcarăm gros, încălecarăm pe o motocicletă rusească Ij49, gălăgioasă și obosită, și plecarăm spre Tehomir, unde se găsea casa bunicilor și a toată copilăria mea. Era sfârșitul lui februarie al anului 1957. Cu voia Domnului, eu împlinisem doisprezece ani și mă găseam … Citește mai mult
Şi rupt, și salvat de Adrian Păunescu A fost, înainte de toate și de cei mai mulți, Poet, dar a dat mâna cu notorietatea ca redactor-șef la „Flacăra”. El și ea au spart tiparele presei sufocate de vigilența partidului unic, scoțând-o din amorțeală cu aceeași frenezie cu care Păunescu umplea sălile și stadioanele mai ceva … Citește mai mult