"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Aparatul Espresso din spatele umărului meu sâsâi ca un șarpe furios. Zgomotul avea ceva sinistru, ca să nu spun drăcesc. Probabil, am reflectat, majoritatea zgomotelor noastre contemporane au această caracteristică. Scrâșnetul furios și intimidant al avioanelor cu reacție ce brăzdează ca niște fulgere cerul; uruitul înfundat și amenințător al metroului care se apropie prin tunel; … Citește mai mult
Brutarul își scărpină mustața neagră cu un deget acoperit de făină, încărunțind-o și făcându-se astfel, fără voie, să pară cu zece ani mai bătrân. Baghetele lungi, proaspete, cu coaja crocantă acopereau polițele dimprejur și tejgheaua, iar mirosul bine cunoscut îi umplea nările și-i umfla pieptul cu un sentiment de mândrie smerit satisfăcută. Pâinea abia fusese … Citește mai mult
Era deja vineri-dimineață, iar cei inspirați plecaseră deja ca să-și petreacă sfârșitul de săptămână în afara orașului. Prin urmare, traficul către centru era lejer, iar Harry Bosch ajunse mai devreme la tribunal. În loc să îl aștepte pe Mickey Haller pe treptele din față, unde conveniseră să se întâlnească, hotărî să îl caute pe avocatul … Citește mai mult
Era în anul Domnului 1295 când scutierii cavalerului Bruno von Hirscheberg au întâlnit în pădurile acestuia, chiar în vadul râului, un călător singuratic. O căruță prăpădită stătea înclinată în mijlocul curentului, iar de pe capra acesteia un bărbat cărunt blestema biciuind calul înhămat la ea. Animalul era plin de sudoare și oricât se opintea în hamuri nechezând, căruța se afunda tot mai mult în pietrișul vadului și nu se clintea din loc.
– Hei! strigă unul dintre scutieri, un bărbat cu numele de Egbert, și intră în vad cu calul lui. Te putem ajuta, străine? Mi se pare că ai dat de greu.
Ceilalți călăreți îl urmară, cinci băieți tineri și puternici.
Niciodată n-am fost ceea ce se cheamă un plângăcios. Fosta mea soție mi-a spus că principalul motiv pentru care mă părăsește e lipsa mea de „dispoziție emoțională” (de parcă individul pe care îl cunoscuse la întrunirile Alcoolicilor Anonimi n-ar fi avut nicio legătură). Christy zicea că m-ar fi putut ierta că nu am plâns la … Citește mai mult
Impunătorul conac în stil Beaux-Arts de pe Riverside Drive, între străzile 137 și 138, deși era îngrijit cu atenție și păstrat impecabil, părea să fie nelocuit. În seara aceea urâtă de iunie, nu se zărea nicio siluetă în cerdacul cu privire spre râul Hudson. Nicio lumină nu se scurgea prin bovindourile decorative. De fapt, singura … Citește mai mult
În primii ani ai Războiului Rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, Agenția Centrală de Informații (CIA) se confrunta cu un secret neplăcut despre ea însăși. Agenția nu reușise să aibă un avanpost real de spionaj pe străzile Moscovei. Agenția nu recruta agenți din Moscova, pentru că acest lucru era prea periculos – „extrem de … Citește mai mult
Kurt Schroeder aruncă o privire la iPhone în timp ce Nissanul său subcompact zdrobea sub roți pietrișul din parcarea proprietății. Fără semnal. La fel era și în cazul sistemului de navigare. Nu era nevoie să pornească radioul prin satelit, nici acesta nu ar fi avut semnal. Semnalul căzuse cam la un kilometru și jumătate înainte … Citește mai mult
Jonah ajunsese la jumătatea Dealului Blissford, când își simți telefonul vibrând în buzunarul cu fermoar de la spatele pantalonilor de ciclism. Stătea ridicat pe pedale și înainta cu greu la deal. Se gândi să ignore telefonul, dar apoi și-o imagină pe mama lui în spital. După o clipă îi trecu un alt gând prin minte, … Citește mai mult
Lui Astrid Tuvesson, șefa Brigăzii Omucideri din Helsingborg, i-a părut rău din clipa în care a ieșit din casă. Înăuntru, storurile ascunseseră soarele puternic al primăverii, dar afară strălucirea era mult mai mare decât se așteptase. Dacă nu-și găsea la iuțeală în geantă ochelarii de soare, durerea de cap avea să-i facă țeasta să explodeze. … Citește mai mult