"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Pe terasa cafenelei sale preferate, Dominique savura acea după-amiază de sâmbătă. Îi plăcea soarele acela de septembrie care o încălzea fără s-o ardă. Secretară într-o firmă de import-export, era foarte mândră de munca ei. Tatăl său era marinar pe un vas de pescuit, mama sa era casnică. „Ești o femeie independentă, draga mea, bravo!” îi … Citește mai mult
Alicia Berenson avea treizeci și trei de ani când și-a omorât soțul. Erau căsătoriți de șapte ani. Amândoi erau artiști – Alicia pictoriță, iar Gabriel un renumit fotograf din lumea modei. Avea un stil distinct, fotografia femei pe jumătate moarte de foame și pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate, care nu le avantajau. După ce … Citește mai mult
Cumpăr violete pentru Amy. Nu trandafiri. Trandafirii sunt pentru oamenii care au făcut ceva greșit. De data asta, totuși, am făcut totul bine. Sunt un iubit bun. Am ales bine. Amy Adam trăiește în prezent, nu în computer. – Violetele sunt floarea statului Rhode Island, îi spun tipului care îmi împachetează florile. Mâinile lui neglijente, … Citește mai mult
Mi‑am așezat degetul mare și arătătorul pe carnea rece ca gheața, întinzând‑o deasupra sternului, așa cum îmi indicase unchiul. Era imperios necesar să fac corect incizia preliminară. Am pus cu mare răbdare metalul pe piele, asigurându‑mă că unghiul era potrivit pentru o tăietură cât mai precisă. L‑am simțit pe unchiul veghind asupra mea, studiindu‑mi fiecare … Citește mai mult
Jack Torrance gândi: Puță mică și afectată! Ullman era înalt cam de un metru șaizeci și cinci și, atunci când se mișca, o făcea cu prețiozitatea care pare a fi exclusiv domeniul bărbaților mici și dolofani. Părul îi era pieptănat cu cărare, impecabil, costumul închis la culoare era sobru, dar plăcut. Sunt o persoană care … Citește mai mult
La Şcoala Meadowbank, în prima zi a trimestrului al treilea, soarele de după-amiază târzie strălucea pe aleea largă, acoperită cu pietriș, care se întindea în fața clădirii principale. Ușa principală era în mod ospitalier larg deschisă și chiar în cadrul ei, încadrându-se perfect structurii georgiene, stătea domnișoara Vansittart, cu o pieptănătură perfectă și îmbrăcată cu … Citește mai mult
La radioul prin satelit cânta jazz ambiental, un compromis făcut între cei doi ocupanți ai mașinii. Lacy, proprietara Toyotei Prius și deci a radioului, ura muzica rap aproape la fel de mult cât ura Hugo, pasagerul ei, muzica gen country contemporan. Nu reușiră să se hotărască între emisiunile sportive, radioul public, hituri vechi, comedie pentru … Citește mai mult
Acum, când mă uit în urmă, ar fi trebuit să-mi dau seama imediat că ceva nu era în regulă. Zgomotul asurzitor din toiul nopții, fereastra deschisă, patul gol. Mai târziu, mi-am pus nepăsarea pe seama unei serii de lucruri, de la o durere de cap și oboseală, până la prostie crasă. Și totuși. Ar fi … Citește mai mult
În cartierul londonez Stepney nu mai rămăsese mare lucru din Cardigan Street, nici din Balaclava Street, Alma Terrace sau din Waterloo Place, care purta un nume atât de nepotrivit. Campania Blitz le făcuse una cu pământul spre sfârşitul lui 1940. Patru străzi întregi fuseseră spulberate într-o masă mare de moloz colţuros. În primăvara lui 1941, … Citește mai mult
Întâlnirea neprevăzută care îți va schimba viața, porțiunea de gheață pe care n-ai observat-o, genul acela de răspuns pe care îl dai fără să te gândești… Experiențele de câteva secunde, care apoi ajung să te definească. Băiețelul ăsta nu are, de exemplu, decât opt ani. Un singur pas greșit și totul s-ar putea schimba pentru … Citește mai mult