"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Restaurantul hotelului Național din Chișinău era la fel de rece ca și fațada ultramodernă cu cincisprezece etaje. Malko, care se cazase la Seabaco, împreună cu „Frankenstein” și Marin Sorescu, epuizat de drum, îi aruncă o privire dezgustată. Au mers cinci ore, cinci ore de zdruncinături prin ceață, din deal în deal, pe drumuri sinuoase și … Citește mai mult
Madvig făcu doi pași înapoi. Timp de trei secunde rămase cu gura căscată, uluit. Apoi se învineți de furie, strânse tare din fălci, se încovoie și se repezi cu pumnii strânși clătinându-se. Ned Beaumont întinse mâna să apuce o halbă de pe masă, dar n-o luă. Se aplecase într-o parte, continuând să-l înfrunte pe celălalt, … Citește mai mult
După tonul vocii lui, era limpede că nu era cazul să-l salute cu bunăvoință pe român, și Varea îi răspunse cu morgă, sprijinindu-se anume de brațul lui Petea: – Încântată. Logodnicul meu, voluntarul Piotr Iablokov. Lucan îi apucă galant încheietura mâinii cu două degete (pe unul sclipi un inel cu un diamant destul de impresionant) … Citește mai mult
În noaptea aceea adormi anevoie. Nesiguranța, dar și teama de puterea regelui Franței îl nelinișteau. Se întrebă ce putea ordinul să opună acelei puteri, cu atât mai mult cu cât înțelegea prea bine că Filip avea să se asigure împotriva criticii de afară, adică din partea Bisericii sau din partea celorlalți suverani ai creștinătății. După … Citește mai mult
O lumină verzuie – slabă, diafană ca o fantomă – dansa la picioarele ei, dar nu se putea întinde să o apuce. Dacă ar fi putut să ajungă la ea… Dacă ar fi putut să ajungă la fantomă, ar fi fost în siguranță. Luminița ce plutea în întunericul portbagajului mașinii se balansa ademenitor deasupra picioarelor … Citește mai mult
Din Grajduri a ieșit un polițist în uniformă, mânuind distrat lacătul. A pornit degrabă spre castel, fără să bage de seamă prezența celor doi jurnaliști. Annika s-a luat după el. Picăturile de ploaie care i se prelingeau pe ceafă se întețiseră. Terenul era moale și scăldat de apă, iar Annika mergea din baltă-n baltă. S-a … Citește mai mult
De obicei, fiecare redacție are câțiva vânzători de ponturi mai mult sau mai puțin profesioniști, care urmăresc cu mare atenție domeniul în care sunt specializați. Kvällspressen nu făcea excepție de la această regulă. Smidig și Leif erau cei mai buni informatori cu privire la activitatea poliției: îi ascultau frecvențele non-stop. Imediat ce se întâmpla ceva … Citește mai mult
Faith încetini autoturismul Mini pe măsură ce se apropia de casă. Era trecut de ora opt. Își petrecuse ultimele șase ore relatând de nenumărate ori ceea ce se întâmplase în casa mamei ei, repetând același lucru, în timp ce avocatul ei, reprezentantul sindical, trei polițiști din Atlanta și un agent special FBI puneau întrebări, făcând-o, … Citește mai mult
În vagonul restaurant, totul fusese pregătit cu grijă. Poirot și Bouc se așezară la o masă, iar doctorul își trase un scaun ceva mai departe. Pe masă, în fața lui Poirot, se întindea planul vagonului „Istanbul-Calais”. Numele pasagerilor erau trecute cu cerneală roșie. Într-un colț al mesei fuseseră puse pașapoartele și biletele de tren. Pe … Citește mai mult
A luat-o pe poteca de cărămidă, pe sub bolta de trandafiri. La capătul ei, după ce treceai printr-o poartă albă, se întindea o grădină împrejmuită cu zid. Straturi de flori, pline de plante viu colorate. Un teren de badminton, o parcelă frumoasă de gazon și un mic bazin căptușit cu ceramică, strălucind furios în soare. … Citește mai mult