"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De pe puntea de observare a Turnului Eiffel, orașul se întindea la picioarele lui Magnus Bane și ale lui Alec Lightwood ca un dar. Stelele licăreau, de parcă ar fi știut că aveau competiție, străzile pietruite erau ca niște fâșii înguste de aur, iar Sena era o panglică de argint răsucită în jurul unei casete … Citește mai mult
Din ușă, tanti Mimi o țintuiește cu privirea, fiindcă iar a plecat din salon fără papuci. – Da, bâiguie Diana, dar pe asistentă sinceritatea n‑o mulțumește deloc. – Marș la salon și treci în pat, că dacă te vede domnul Georgescu așa… Diana nu‑l cunoaște pe domnul Georgescu. Aude și tot aude de el de … Citește mai mult
Înnobilarea familiei Trotta era de dată recentă. Bunicul dobândise titlul după bătălia de la Solferino. Era sloven. Sipolje – numele satului său de obârșie – se adăugase titlului. Soarta îl hărăzise unei fapte deosebite. El însă avusese grijă ca timpurile care au urmat să-i șteargă amintirea. În bătălia de la Solferino, bunicul comanda, ca sublocotenent … Citește mai mult
În ziua de 7 aprilie 1939, la ora șase dimineața, tabloul Călărețul cu șoim era expus în muzeul unei țări scandinave. La două mii de kilometri depărtare, într‐un oraș din Italia Centrală, arhitectul Ernesto Mohr, după o noapte în care se perpelise amarnic în urma durerilor de splină, adormise și dormea dus. Undeva, spre est, … Citește mai mult
Doctorul Chardack s-a trezit devreme. Se spală, se îmbracă, își duse în birou o ceașcă de cafea solubilă și New York Times-ul de weekend, răsfoiește paginile de politică, pe care vrea s-o urmărească mai îndeaproape acum, când cursa pentru Casa Albă e mai strânsă. Apoi, lasă din nou ziarul pe masă, cu fața-n jos, își … Citește mai mult
Soarele primăvăratec răzbătea cu greu printre crengile dese ale brazilor. Picături de apă sclipeau orbitor de fiecare dată când ultimele raze ale apusului le atingeau, dovadă a unei ploi recente. Având Marea Crabilor la nord, munții Daras se bucurau de cea mai ploioasa climă de pe continent, dar si ea mai bogată vegetație. Sute de … Citește mai mult
La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi. La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care … Citește mai mult
O visez adesea pe Carmel. În visele mele merge întotdeauna cu spatele. În ziua în care s-a născut era zăpadă. O lumină argintie se arcuia prin fereastră în timp ce o țineam în brațe. După ce a mai crescut, începusem s-o alint „micuța mea copilă verde”. Nu-mi puteam imagina ca ea să trăiască în altă … Citește mai mult
Pe tăblia mesei așteptau mântuirea trei cești și o cană, unele goale, altele pline, toate mirosind a țuică. Albastrul porțelanului de Alba Iulia se îmbia cu galbenul licorii zăvorâte îndelung în butoiul de dud. Afară, după-amiaza de primăvară neîntrupată lucea blând; camera unde ne adunaserăm păstra amprenta focului de peste iarnă. Când aflase de isprava … Citește mai mult
Nu am știut ce este acela un email până să ajung la facultate. Auzisem doar de el și știam că, într-un fel, îl voi „avea”. Vei fi atât de emancipată când o să trimiți e-mail-uri, mi-a spus sora mamei, care se căsătorise cu un informatician. A accentuat „e”-ul și a făcut o pauză înainte de … Citește mai mult