"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mergea grăbit fără să privească în jur, cu capul aplecat și mâinile în buzunarele gecii de fâș, obligând oamenii care treceau pe trotuar să se dea la o parte din calea lui. Unii se uitau strâmb, dar pe el nu-l interesa. Era agitat, iar prin minte îi treceau tot felul de gânduri. Cu câteva luni … Citește mai mult
Restul serii a trecut ca gândul. Ceea ce, în teorie cel puțin, trebuia să fie o petrecere, a devenit rapid o reuniune tensionată. După plecarea lui Raeran, care putea fi interpretată în atât de multe feluri, toți cei de față au început să-și arunce priviri stânjenite, neștiind cum s-ar fi cuvenit să se arate. Dacă … Citește mai mult
Începe toamna – coroanele copacilor se îngălbenesc, se înroșesc, ruginesc; mica stațiune balneoclimaterică, așezată într-o vale fermecătoare, pare asediată de flăcări. De-a lungul colonadei mișună femei, aplecându-se, când una, când alta, deasupra izvoarelor. Femei ce nu pot avea copii, nutrind însă speranța că în această stațiune vor dobândi fecunditatea. Printre pacienți, bărbați sunt mult mai … Citește mai mult
Lagărul de concentrare de la Auschwitz, 27 ianuarie 1945 Cilka se uită buimăcită la soldatul din fața ei, membru al trupelor care au pătruns în lagăr. El îi spune ceva în rusă, apoi în germană. Soldatul o domină cu înălțimea lui pe fata de optsprezece ani. Du bist frei. Ești liberă. Ea nu știe … Citește mai mult
Se lăsase deja ceața deasă când am ieșit din garsoniera închiriată, pornind prin orașul pustiu, cufundat în haos. Trebuia să ajung într-un loc numit „salon funerar“, deși în zilele noastre i se spune mai degrabă „crematoriu“, căci fusesem anunțat să mă prezint acolo înainte de ora nouă, incinerarea mea fiind programată pentru ora nouă și … Citește mai mult
– Ia te uită! Ono-san! exclamă, luminându-se la față. Ce întâmplare fericită să te văd chiar azi! Chiar acum câteva clipe îmi spuneam că de-aș avea niște bănuți în plus aș cumpăra ceva pentru Ono-san, în semn de recunoștință pentru bunătatea sa față de mine. Dar deocamdată nu-mi pot permite decât ceva ieftin și asta … Citește mai mult
Tare urâtă mai era mama. Orice altceva bunicul nu i-ar fi permis niciodată. Era uscată și palidă, pielea ei nu reușea să capete nicio culoare mai acătării, nasul i se înroșea ori de câte ori se supăra sau se bucura, când îi era frig ori când transpira, iar asta doar așa, din pura răutate a … Citește mai mult
Soarele bătea disperat în geamuri dis-de dimineață. Nu mai avea răbdare să stea singur și își dorea companionii afară. Știa că sunt în vacanță și se bucura cât putea de tare că aveau să se joace împreună. Ea îi iubea nespus de mult și se rugase de soare să îi mângâie frumos, nu cumva vreodată … Citește mai mult
La puțin timp după ce a părăsit Academia din Palacio Recasens, Alicia a trebuit să se oprească pe o străduță ca să vomite. S‑a lipit de piatra rece a zidului și a închis ochii, simțind fierea în gât. A tras adânc aer în piept și a încercat să‑și recapete stăpânirea de sine, însă un nou … Citește mai mult
Valurile vuiau, rostogolindu-se peste mine cu o violență de nestăpânit. M-am lăsat în voia forțelor naturii fără să opun nicio rezistență. Mă trăgeau tot mai jos, purtându-mă în străfundurile ființei lor, spre sfera albastru-închis, strălucitoare, care le era izvor și origine. Am încremenit în fața energiei copleșitoare a forței concentrate în acel punct. Era mult … Citește mai mult