"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Cu un icnet zămislit în adâncurile mării, cutremurul își înfige colții în mantia grea a nopții, se umflă, se revarsă, transformându-se într-un vuiet lugubru care spulberă tăcerea densă, păstoasă. În casele lor, sătenii își continuă somnul. Câțiva mijesc ochii timid când vesela prinde a scoate clinchete metalice; alții, când ușile se izbesc zgomotos de pereții … Citește mai mult
Turnul, care n-ar fi trebuit să fie acolo, se avântă în măruntaiele pământului într-un loc unde pădurea neagră de pini e pe cale să lase locul mlaștinii, apoi bălăriilor și arborilor contorsionați de vânt de pe întinderea smârcurilor. Dincolo de smârcuri și de canalele naturale se întinde oceanul și, ceva mai încolo, pe coastă, un … Citește mai mult
Kennit mergea de-a lungul țărmului fără să se sinchisească de spuma sărată care lingea plaja înconjurând cizmele lui și ștergându-i urmele. Ochii nu i se dezlipeau de la marcajul celei mai mari înălțimi atinse de apă, o dâră neuniformă de alge, scoici și frânturi de lemn plutit. Tocmai începea refluxul, valurile își întindeau către uscat … Citește mai mult
Acum, când mă uit pe lângă mine, apoi în urmă, de unde am venit, după care, doar ca så fiu sigur, arunc iar o privire împrejur, încă mă întreb uneori: Ce? Eu? Nu! Vă bateți joc de mine! Uneori încămi se pare un vis imposibil. Lecția numărul unu: sunt dovada vie că, indiferent de unde … Citește mai mult
Când am părăsit Viena, am luat cu mine un singur lucru: o servietă dintr-o piele groasă, cu închizătoare argintie. Am plecat pe grabă și a trebuit să las în urmă multe lucruri. Un dulap din lemn de trandafir pe care Koloman Moser l-a făcut special pentru mine. Colecția mea de costume. Una dintre faimoasele rochii … Citește mai mult
Bărbatul conducea o mașină neagră, impecabilă pe un drum drept din Indiana. Când a ajuns la poarta de sârmă cu inscripția ZONĂ RESTRICȚIONATĂ, a încetinit. Paznicul s-a uitat o fracțiune de secundă pe fereastră, apoi a verificat numărul mașinii și i-a făcut semn să treacă. Angajații laboratorului îl așteptau. Poate chiar îi urmaseră instrucțiunile și … Citește mai mult
Păsărelele ciripeau de zor prin tufișuri. Povârnișul râpei era năpădit de o puzderie stufoasă de mărăcinișuri și buruieni încâlcite, un loc de vis pentru hrană și cuibărit, nu e de mirare că roiau păsărelele. Florinții lansau triluri cu înfrigurare, inarițele si micuțele silvii ciripeau, iar din când în când răsunau pin-pinc-urile cintezelor. Cinteza face-a ploaie, … Citește mai mult
Louis Creed, care și-a pierdut tatăl la vârsta de trei ani și care nu și-a cunoscut niciodată bunicul, nu își închipuise că o să-și descopere un nou tată tocmai când se apropia de vârsta de mijloc, însă exact asta s-a întâmplat… deși îl numea prieten pe omul acesta, așa cum trebuie să facă orice adult … Citește mai mult
Tabloul cu semnătura lui Burliuk e un fals. Ca să fiu sigură, îi scanez cu lumina ultravioletă toată suprafața. Nu mai există urmă de îndoială, forma este plată, iar roșul, prea avangardist. Imaginea n-are profunzime și semnătura schițată plutește dezordonat. Aceste trăsături nu sunt caracteristice liniilor ferme, arcuite, ale stilului său. Pânza tabloului este dintr-un … Citește mai mult
Seceta dura de zece milioane de ani, iar epoca șopârlelor gigantice se sfârșise de mult timp. Aici la Ecuator, pe continentul care într-o bună zi avea să fie cunoscut sub numele de Africa, lupta pentru existență atinsese o nouă culme a ferocității, fără ca învingătorii să se profileze cumva la orizont. În această lume stearpă … Citește mai mult