"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Se înșela. O știu acum. Pentru că, după câteva luni, Bavarezul și-a instaurat propriul său ordin la Roma, iar Marsilio și alți minoriți le-au făcut clericilor credincioși papei tocmai ce cerea Dolcino să se facă. Cu asta nu vreau să spun că Dolcino avea dreptate, ci că Marsilio greșea la rându-i. Dar începeam să mă … Citește mai mult
Bormenthal îi întinse un burghiu strălucitor. Mușcându-și buzele, Filipp Filippovici apăsă pe burghiu și făcu în craniul lui Șarik, jur împrejur, găuri mici, la o distanță de un centimetru una de alta. Fiecare dintre ele nu-i luă mai mult de cinci secunde. Apoi, cu un fierăstrău de o formă neobișnuită, al cărui capăt fu introdus … Citește mai mult
Câteva zile mai târziu, în timp ce stătea împreună cu Kitty, cu un pahar mare de whisky cu sifon în mână, Waddington începu să-i vorbească despre mănăstire. – Maica stareță e o femeie remarcabilă, îi zise el. Surorile îi spun că se trage din una din cele mai nobile familii din Franța, dar n-au vrut … Citește mai mult
Rangul tatălui ei nu îi îngăduise să fie numai doamnă de onoare. Socotind-o de viță nobilă, cu maniere alese, Împăratul o poftea mai întâi pe ea ori de câte ori se ivea la Curte vreun prilej de muzică sau de distracție. Iar gestul de a o reține până la prânz trăda nesăbuință. Purtarea Împăratului ar … Citește mai mult
Dacă m-aș mai întâlni cu Cordelia, ce i-aș spune despre mine? Adevărul sau ceva ce m-ar avantaja? Probabil că a doua variantă. Încă simt nevoia asta. N-am văzut-o cam de multișor. Nu că m-aș fi așteptat s-o întâlnesc. Dar acum că am revenit aici, nu pot să mă plimb pe vreo stradă fără s-o zăresc, … Citește mai mult
Am închis telefonul și am ieșit la o țigară pe terasa mare de la etajul zece al clădirii în care muncesc. Jos, pe cele patru benzi ale șoselei, capotele strălucitoare se mișcau încet ca niște țestoase cu carapacele făcute din oglinzi. Dincolo de linia ferată, câteva avioane mici, de agrement, erau parcate cu boturile ridicate … Citește mai mult
Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele … Citește mai mult
După câteva ore s-a liniștit, a obosit. Și doar se culcase atât de fericită și de singură aseară, iar cînd a făcut ochi, na, era deja prizonieră. La început, panicată, își rupsese unghiile, încercând să găurească peretele de oase care o strângea din toate părțile. I-a dat sângele. Era prinsă în locul acela îngust fără … Citește mai mult
Îmi amintesc zilele-alea ca pe niște imagini dintr-un film văzut la o grădină de vară, prin perdeaua unei ploi mocănești. Acum îmi pare că în copilăria mea ori ploua neîntrerupt, ori era caniculă, ori se așternea zăpadă până la ultima treaptă a scării de bloc, prin care vecinii săpau tuneluri și unde făceam cazemate și … Citește mai mult
Era 1975, o perioadă plină de violențe și confruntări. Se declarase deschis sezonul de vânătoare la Stones încă de la ultimul nostru turneu, cel din ’72, cunoscut drept STP. Departamentul de Stat constatase revolte (adevărat), nesupunere civică (tot adevărat), sex ilicit (ce-o mai fi însemnând și asta) și violență peste tot în SUA. Toate din … Citește mai mult