"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Este cale lungă de la omniprezența perspectivei la omniprezența iluziei. Tu și eu vedem lumea din puncte de vedere literalmente diferite, însă în fața ei fiecare dintre noi poate avea dreptate referitor la ceea ce vede. Ne aflăm în locuri diferite, asta-i tot. Într-adevăr, însăși metafora perspectivei pare o trambulină prea moale pentru orice scepticism … Citește mai mult
De pe acoperișul plat al casei privirile ți se îndreptau mai întâi spre albastrul golf mediteraneean, unde pinii coborau până la mare. Mărginit de stânci albe ca niște oseminte, golful era înconjurat de dealuri înalte, verzi la poale, unde era plantată vița-de-vie, cenușii pe costișele cu măslini și pătate pe culmi de verdele închis al … Citește mai mult
Când am sosit, majordomul m-a condus nu în camera personală a lui Jean Le Viste, o încăpere căptușită cu hărți, unde îndeplinește el însărcinări pentru Rege și curte și-și rezolvă problemele de familie, ci în Grande Salle, unde familia Le Viste primește vizitatori și dă petreceri. Nu mai fusesem niciodată acolo. Era o încăpere lungă, … Citește mai mult
Când se punea problema alegerii de către România a uneia dintre cele două tabere, Antanta sau Puterile Centrale, discuția nu era una netă, tranșantă, cum ne-am putea aștepta. De altfel, până în vara anului 1916, întreaga societate românească a pendulat între cele două opțiuni, chestiune până la urmă firească dacă ne gândim că niciuna dintre … Citește mai mult
Când am cunoscut-o pe Luminița, o seară întreagă, în camera mea de cămin din Grozăvești, am vorbit – despre ce altceva? – despre literatură. Apăruse de curând Visul lui Mircea Cărtărescu și am povestit amândoi cu frenezie despre Mendebilul, despre R.E.M., despre fluturii din Muzeul Antipa sau despre individul acela care-și transformă mașina în orgă. … Citește mai mult
Și-acum încă o confesiune: da, e adevărat și nimeni din preajma mea n-a bănuit vreodată, în unele momente ale mele, de zi sau de noapte, când fug de ceva, când sunt laș și nedemn de propriile mele fraze, când am trădat, deși cel sau cea pe care i-am părăsit atât de ignobil încă nu au … Citește mai mult
Când cochilia de lemn nu l-a mai încăput, a descoperit că lumea era mai largă de-atât. Și relativ pustie. Cum orașul se întorsese definitiv cu spatele spre locul unde dispăreau cei despre care nu voia să știe, alături de morgă a apărut și o groapă de gunoi. De fapt, nu era propriu-zis o groapă, ci … Citește mai mult
Pentru început, invitația din carton auriu, în relief, pentru mine și „încă unul” se afla încă în buzunarul jachetei mele de piele, unde aveam de gând s-o păstrez drept memento. De asemenea, cu câteva minute înainte, când toată lumea se strânsese în încăpere, amfitrioana petrecerii, directorul companiei, le mulțumise public mai multor autori care înfruntaseră … Citește mai mult
Și iată-le pe cele două fete alergând prin antreu și foșnindu-și fustele (oare când se îmbrăcase Grete atât de repede?); apoi deschiseră în pripă ușa de la intrare, dar nimeni n-o mai auzi trântindu-se din nou; probabil că o lăsaseră deschisă, așa cum se întâmplă de obicei în casele unde s-a abătut o mare nenorocire. … Citește mai mult
Observase, bineînțeles, că după aproape douăsprezece ore de presiune continuă, în atâtea feluri reluată și înnoită, confruntarea nu eșuase în întregime. Deținuta părea definitiv epuizată, incapabilă, după ce rezistase la atâtea surprize, să se mai mire de ceva. O privire buimacă, ca și cum ar fi înțeles totuși despre ce i se vorbește. Bucuria lui … Citește mai mult