"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Prima oară am intrat în magazinul cu haine la mâna a doua anul trecut, pe la sfârșitul toamnei. Eram înghețată și flămândă. Întunericul umed de noiembrie atârna deasupra orașului și oamenii trăgeau spre orice era cald și luminos. De la intrare porneau niște traverse curate și colorate, care intrau printre umerașele cu haine aranjate în … Citește mai mult
Acum, simt prezența lor alături. Ce mult îi iubesc, pe toți trei care, la un loc, formează bărbatul meu ideal. Îmi dau seama că putea fi și unul singur. Cu cât cunoaștem sau avem mai mulți bărbați, cu atât chipul bărbatului iubit se complică, se multiplică, mi-i asum pe toți, îi iert pe toți, sper … Citește mai mult
Orice-am face și oricât am fantaza, moartea rămâne un lucru inestetic și indecent. Suntem programați să ne speriem, apoi să conștientizăm ideea, dar să ne raportăm la ea ca și când și-ar face mendrele întotdeauna cu alții și în altă parte. Și totuși, în corpul pe care îl știu atât de bine și-l îngrijesc cu … Citește mai mult
Honoré întârziase; i‑a salutat pe stăpânii casei, pe invitații pe care îi cunoștea, a fost prezentat celorlalți și s‑au așezat la masă. După câteva clipe, vecinul său, un bărbat foarte tânăr, i‑a cerut să‑i spună numele invitaților și câteva cuvinte despre ei. Honoré nu‑l mai întâlnise niciodată în societate. Era foarte frumos. Stăpâna casei îi … Citește mai mult
Drumul către casă sfârșea de puteri convoiul. Asediul durase mai mult decât toate așteptările lor și decât merindele. În spate, odată cu gloata care înconjura căruțele pentru corturi și butoaiele cu apă, veneau armurile cavalerilor. În cele dintâi luni, bărbații le purtaseră zi de zi peste feșele groase de pânză împâslită care le înfășurau picioarele … Citește mai mult
– Ia întoarce-te-n călcâie, fiule! Ptiu, că tare caraghios mai ești! Ce-i cu anteriele alea popești pe voi? Chiar așa umblați toți la Academie? Astfel îi întâmpină bătrânul Bulba pe cei doi feciori ai săi, care-și făcuseră învățătura la Bursa din Kiev și se întorseseră acasă la tatăl lor. Feciorii lui de-abia descălecaseră. Erau flăcăi … Citește mai mult
– Șefu’, fac și eu ce pot. Păi, nu‐mi ziceați dumne’oastră la început că între ăștia e cel mai bine să te bagi? La beție dau pe goarnă… – Da, bă, Radule, da‐n două luni tu să‐mi vii doar cu asta? Ce drecu’? Barem de‐mi verificai informația de la mai mulți. Că‐i plin de bețivi … Citește mai mult
În dimineața următoare, mă aventurez, mă prefac că alerg după o capră ca să trec prin fața casei lui. Faiez îmi zâmbește și, cum mașina nu demarează imediat, știu că mă privește cum mă îndrept spre pășune cu caprele. Aerul e mai răcoros dimineața, ceea ce îmi permite să port haina mea de lână roșie, … Citește mai mult
– Să mergem, mamă, spuse Avdotia Romanovna, va face cu siguranță așa cum a promis. L‑a readus o dată la viață pe Rodea, și dacă e adevărat că doctorul se învoiește să rămână aici peste noapte, ce poate fi mai bine? – Uite, dumneavoastră… dumneavoastră… mă înțelegeți, pentru că sunteți un înger! strigă plin de … Citește mai mult
Ieși din clădirea înaltă din sticlă fumurie fără a arunca nici o privire înapoi. Călca apăsat și rar, privind la bombeurile pantofilor Timberland, lustruiți impecabil. Nu reușise să-i răspundă nici portarului, care-i urase probabil ceva de bine, zâmbind ca într-o reclamă la ață dentară. Se simțea sătul până în gât să zâmbească și să vorbească … Citește mai mult