"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Peter îngenunche lângă mama lui. Aceasta murmură somnoroasă ceva. – Trebuie să ai grijă să nu te ardă soarele, mami, spuse Peter amabil. Vrei să te dau cu cremă pe spate? Viola Fortune mormăi ceva care aducea cu un da. Peter scoase cutiuța. Îi era greu să deșurubeze capacul fără degetul arătător. Își trase pe … Citește mai mult
În ultimii ani când domnișoara Rinke a venit la noi, mai cosea când una, când alta, însă multă vreme ședea la mașina de cusut fără să lucreze. Cosea un tiv, nu se mai oprea la capătul materialului și reușea să facă o încurcătură de fire în fața căreia rămânea nedumerită și tristă. Băga o ață … Citește mai mult
Mă învoiesc, dând ușurată din cap. Intrăm și ne așezăm la o masă dintr-un colț al sălii birtului. – Ce mai fac părinții și frații mei? întreb eu înanite ca Jacob să deschidă gura. – Bine. – Asta-i tot ce-mi poți spune? – Ce vrei să-ți spun? Le e bine. Ca de obicei. Îi face … Citește mai mult
Cînd visa că era din nou în Englitera și că era ducesa Mary, Regina plîngea în somn, slăbiciune pe care nu și‑ar fi îngăduit‑o în timpul zilei. Cînd se trezea, Maria știa că o așteaptă o zi grea. Primea știrile dimineții de parcă s‑ar fi așteptat la ele. Aici, la Iași, visele din copilărie și … Citește mai mult
Cunosc trei filosofi care nu au iubit deloc cărțile. Le-au acceptat ca pe un rău necesar, nu mai mult. Dar de iubit nu le-au iubit, nu s-au omorât după ele, nu le-au zeificat (cum procedăm noi). Cel dintâi a fost Lucius Annaeus Seneca. Data nașterii filosofului stoic nu se cunoaște. A fost o vreme consilierul … Citește mai mult
Asemenea gânduri bombastice meritau încă un pahar, mai plin, și mi l‑am turnat. Cu capul sprijinit în palma dreaptă, mă apropiam de zona aceea slab luminată unde autocompătimirea devine ușor plăcută. Eu eram un caz special al acelui exil general, deși nu la Adam mă gândeam. Nu era mai inteligent decât mine. Nu încă. Nu, … Citește mai mult
Am înaintat luminându-ne pașii cu lanterna și felinarul, atenți să nu ne împiedicăm de crengile copacilor. Se auzea doar foșnetul frunzelor căzute, strivite sub tălpile noastre. Nici un alt sunet nu mai răzbătea din pădurea întunecată. Aveam senzația apăsătoare că suntem înconjurați de creaturi ascunse, care stau și ne pândesc cu răsuflarea tăiată. Întunericul adânc … Citește mai mult
Ceea ce-l interesă însă mai mult pe Serge fură amorașii zugrăviți deasupra ușilor. Se supăra că nu putea să înțeleagă ce jocuri jucau, atât erau de șterse picturile. Ajutat de Albine, trase o masă, pe care se cocoțară amândoi. Albine dădea lămuriri. – Uite, aceia aruncă flori. Sub flori nu se mai zăresc decât trei … Citește mai mult
Pe mine, apariția subită a lui Fumero în relatarea părintelui Fernando Ramos mă înghețase, însă efectul asupra lui Fermin fusese fulgerător. Pălise și mâinile îi tremurau. – Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermin cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. – Pot să vă ofer un … Citește mai mult
Comandantul își citește Amadisul pentru a patra sau a cincea oară. Ca în orice alt roman cavaleresc, nu lipsesc bătăliile sângeroase, picioarele și brațele amputate de la încheieturi, trupuri retezate în două, ceea ce spune mult despre forța brutală a acestor cavaleri spirituali, de vreme ce, pe atunci, nu erau cunoscute, nici imaginabile, virtuțile tăioase … Citește mai mult