"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Sobolul trudise din răsputeri întreaga dimineață, făcându‑și curățenia de primăvară în mica sa căscioară. Mai întâi cu mătura, după aceea cu cârpa; iar la sfârșit se cocoțase pe scări, mese și scaune, înarmat cu o bidinea și o găleată de var, și muncise până când își simțise gâtul și ochii plini de praf. Blana sa … Citește mai mult
Inscripţia de mai sus se afla pe uşa de sticlă a unei prăvălioare, dar fireşte că arăta aşa numai când priveai din interiorul încăperii cam întunecoase prin geam afară, spre stradă. Era o dimineaţă de noiembrie rece şi cenuşie şi ploua cu găleata. Picăturile se prelingeau pe fereastră şi peste literele întortocheate. Tot ce se … Citește mai mult
Vouă pot să vă spun: chestia cu Emil a fost chiar și pentru mine neașteptată. De fapt, eu am vrut să scriu cu totul altă carte. O carte în care tigrilor să le clănțăne colții și curmalilor să le clănțăne nucile de cocos de frică. Și pe canibăluța în pătrățele albe și negre care traversa … Citește mai mult
Apropo, numele meu este Herbert Lemon. Dar majoritatea oamenilor îmi spun Herbie. Eu răspund de obiectele pierdute la Hotel Grand Nautilus, după cum vedeți pe șapca mea. Cineva mi‑a spus la un moment dat că majoritatea hotelurilor nu au o persoană responsabilă de așa ceva, dar eu nu cred că se poate. Ce fac aceste … Citește mai mult
În timp ce Wilhelm de Orania, după ce se asigurase că cei doi adversari ai săi erau morți, galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l găsea puțin prea compătimitor pentru a-i acorda și în viitor aceeași încredere, Craeke, servitorul credincios, călare și el pe un cal viguros, departe de a-și închipui … Citește mai mult
Era un imens deșert sălbatic, cotropit din loc în loc de plante ciudate din Orient, plante care aduc puțin cu fiarele sălbatice. Sub lumina blândă a stelelor, umbra lor se prelungea pe pământ în toate părțile. La dreapta, trupul greu și întunecat al unui munte, poate Atlas… La stânga, marea nevăzută care se fierbea cu … Citește mai mult
Tulpinile de bambus se înălțau sus deasupra lui Meilin, ascundeau soarele și umbreau răscrucea de cărări înguste de dedesubt. Meilin se opri și privi cu exasperare încă o bifurcație de drumuri a Marelui Labirint de Bambus. Încă o decizie de luat. Nu dorea să recunoască, nici măcar în sinea ei, că o luase pe un … Citește mai mult
De la călătoria lui Habarnam în Orașul Soarelui trecuseră doi ani și jumătate. Deși pentru noi asta nu e chiar atât de mult, pentru prichindei doi ani și jumătate înseamnă enorm. Ascultând povestirile lui Habarnam, ale Țintișoarei și ale lui Murdărici-Petrițul, mulți prichindei s-au dus și ei în Orașul Soarelui, iar când s-au întors acasă, … Citește mai mult
Kallik văzu cum ochii acestuia se îndreaptă către Taqqiq și înțelese că adevăratul motiv era că Toklo nu dorea ca fratele ei să afle că Ujurak își poate schimba înfățișarea… cel puțin, deocamdată. Kallik oftă. Nu avea de ce să obiecteze – Taqqiq nu făcuse nimic pentru a-i câștiga încrederea lui Toklo, mai ales după … Citește mai mult
Norocel rămase stană de piatră. Picioarele însă îi tremurau. Peste câini se lăsă tăcerea… Fața lui Alfa – lată și turtită, de lup – era de nepătruns. Se cocoță pe stânca lui, care străjuia acum ambele Haite. Pe iarbă, lângă el, se afla Dulce, frumoasa și agila cățea, care se uita la Norocel. Acesta abia … Citește mai mult