"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Regret amarnic decizia de a veni la școală. Ațipesc puțin spre dimineață și, când simt că mă fură somnul, iar mirosul chimic al vopselei se topește sub pleoapele mele fluturând, Sorina intră val vârtej în cameră, alungând liniștea cu o melodie odioasă din telefon. Pentru că, logic, Adrian a trebuit să-i cumpere un card de … Citește mai mult
Șase ani mai târziu. Ar fi putut să o învinovățească. Ar fi vrut să o facă, dar memoria mamei sale întinsă pe patul de spital – o ființă atât de firavă, doar o umbră a femeii care fusese cândva -, punea stavilă reproșurilor. Își petrecuse copilăria asaltată de întrebări legate de identitatea tatălui ei și, … Citește mai mult
– A fost odată ca niciodată… Și un ecou cristalin străbătu codrul reducând păsările la o tăcere de mormânt. – Că de n-ar fi, nu s-ar povesti… Vântul șuieră a pierzanie printre frunze, înfiorându-le ca atunci când ceva efemer s-ar prelinge printre ele. – Despre ce să fie de data asta, Safir? întrebă ea cu … Citește mai mult
Restul serii a trecut ca gândul. Ceea ce, în teorie cel puțin, trebuia să fie o petrecere, a devenit rapid o reuniune tensionată. După plecarea lui Raeran, care putea fi interpretată în atât de multe feluri, toți cei de față au început să-și arunce priviri stânjenite, neștiind cum s-ar fi cuvenit să se arate. Dacă … Citește mai mult
Iv. Cu opt ani în urmă – două luni înaintea accidentului Simonei. Țin bine minte o chestie: în acel an a plouat în draci din aprilie până la jumătatea lunii noiembrie. Iar când s-a oprit ploaia, au început frigul și ninsorile, așa cum era de așteptat. Știrile din România anunțau mereu viituri care măturau gospodăriile … Citește mai mult
Familia mea nu se deosebea prea mult de celelalte din Arnor. O duceam binișor, chiar dacă în jurul mesei se adunau de trei ori pe zi nici mai mult, nici mai puțin de paisprezece persoane: mama, tata și doisprezece copii. Am spus că familia mea nu se deosebea prea mult de celelalte… Hm! Așa îmi … Citește mai mult
Cincizeci de ani mai târziu – De ce nu mai lupți? mă întrebă, forțându-mi privirea să rămână ațintită asupra lui. În mod curios, inima îmi bătea într-un ritm normal, teama constantă dispăruse, iar eu îl înfruntam pe bărbatul misterios fără ezitare. Nu mă gândeam la întrebare, deși prezența lui părea să-mi spună că soarta mea … Citește mai mult
Freamătul mulțimii la auzul cuvintelor Preotesei crescu până deveni un vuiet. Beleth înțepenise cu fața la mine, privindu-mă fără să mă vadă. Și-a dat seama că îmi strângea prea tare încheieturile când m-a auzit gemând de durere. Ochii i s-au limpezit și a vrut să mă elibereze, dar eu l-am ținut cu putere. – Stai … Citește mai mult
Am venit în București în urmă cu șase ani, cu gânduri mari: să urmez ASE-ul și să devin economistă. Sunt olteancă la origini, născută și crescută în Slatina, Olt. Dorința mea cea mai arzătoare, încolțită în sufletul meu încă de prin clasa a opta, a fost să mă mut altundeva, unde nu dai nas în … Citește mai mult
– Draga mea, este prea devreme totuși, mai gândește-te la treaba asta. – Nu este devreme dacă știi ce vrei și ce iubești. Iar eu știu. – Și, la douăzeci și doi de ani vrei să-mi spui că știi deja tot ce vrei? Pentru tot restul vieții? – Logic. Nu-mi trebuie o sută de ani. … Citește mai mult