"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Gearoid privi bordul. – N-ar fi fost nimic rău într-o escală la Bangor. O mică distracție. – Ar fi o pierdere de timp, Bangor pute. – Ești sărit. Nu e nimic în neregulă acolo. – L-au împuțit când au construit debarcaderul. Îmi aduc aminte când puteai să mergi la Bangor cu trenul sâmbăta, să faci … Citește mai mult
Chiar dacă nu trăise pe propria piele cel de-Al Doilea Război Mondial, Ensei Tankado studiase totul despre el – mai ales despre punctul lui culminant, explozia atomică în urma căreia pieriseră 100 000 dintre concetățenii săi. Hiroshima, ora 8.15 dimineața, 6 august 1945 – un act intenționat de distrugere. O manifestare inutilă de putere din … Citește mai mult
În fața sa, Arya și ceilalți războinici vardeni tușeau și se frecau la ochi cu palmele. Mulți erau încovoiați, de parcă s-ar fi așteptat la o lovitură; alții priveau cu gura căscată la fațada distrusă a fortăreței. Molozul din clădire se revărsa până în mijlocul curții, acoperind mozaicul. Două încăperi și jumătate de la cel … Citește mai mult
Telefonul începe să sune la 7:02 dimineața următoare. Nu răspund. E doar un semnal – semnalul de dimineață pe care mi-l dă tipul cu care merg la serviciu, prin care-mi spune că, până la sosirea lui, am douăzeci și patru de minute începând din acest moment. Dar când telefonul se oprește din sunat se declanșează … Citește mai mult
În serile de vară muncitorii ies pe balcon. Casa lor n-avea decât o ferestruică. Scoteau câteva scaune în fata porții și gustau în tihnă bucuria serii. Strada, vânzătorii de înghețată de alături, cafenelele din față și strigătele copiilor ce alergau de la o ușă la alta. Dar mai cu seamă, între ficușii uriași, cerul. Sărăcia … Citește mai mult
Marriott se trezi, reamintindu-și de acel lucru de necrezut pe care îl zărise cu o seară înainte în camera de zi goală. Memoria, ageră și precisă ca o imagine vizuală, l-a smuls brusc din pat. Își îmbrăcase la iuțeală halatul și se îndrepta spre camera de zi când încetini pasul și se opri gândindu-se. E … Citește mai mult
Epuizată de atâta alergat, vulpea deșertului, cu coada-i stufoasă și roșcată, își găsi refugiul într-o scobitură dintr-o stâncă, sperând că urmăritorii îi vor pierde urma. Dar comandantul Mehy, în fruntea unui grup de vânători înrăiți, era un animal de pradă și mai de temut decât vulpoiul pe care-l urmăreau de câteva ore prin deșert. Nervos … Citește mai mult
Walden oftă din greu. Churchill îl învinsese. Într-un fel, se simțea chiar ușurat, fiindcă așa putea să se remarce și nimeni nu putea să dea vina pe el. „Scrisoare de la rege, bătrâne, s-ar fi justificat el; n-am avut ce face, știi cum e.” – Poftește-l pe domnul Churchill înăuntru, îi spuse el lui Pritchard. … Citește mai mult
Se ridică și se întinse, dezmorțindu-și oasele, apoi se puse în mișcare și bătu în ușa carlingii. Aceasta se deschise și el își vârî capul înăuntru. Francesca auzi murmurul unei conversații și râsete. Când se întoarse, Phillipo zâmbea larg, radios. – Piloții spun că totul e OK, senhora! Francesca îi mulțumi bodyguardului, se lăsă din … Citește mai mult
Acesta era și motivul pentru care în acea zi mohorâtă de toamnă, Jill Pole plângea pe cărăruia abruptă de lângă tufișurile din spatele sălii de gimnastică. Și, pe când se tot plângea ea așa, necăjită, de după colțul clădirii a apărut fluierând un băiat, cu mâinile în buzunare. Puțin a lipsit să nu se ciocnească … Citește mai mult