"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
15 octombrie 2044. Ora 6:15 minute. Fugind pe coridorul sinistru din visul său, Jacob simțea că are picioarele legate. Luminile de pe tavan îi arătau direcția spre poartă. Înspăimântat, și cu bătăile inimii la maxim, Jacob privea în toate părțile, căutând un loc să se ascundă, chiar dacă știa că nu are unde. Aerul cețos … Citește mai mult
Cu ajutorul shoggothilor, care-și puteau mări masa și astfel puteau fi puși să ridice greutăți uriașe, micile și scundele orașe de sub mare s-au transformat în labirinturi de piatră vaste și impunătoare, asemănătoare cu cele care, ulterior, au răsărit pe uscat. Într-adevăr, extrem de adaptabilii Străvechi trăiseră mult pe uscat în alte părți ale universului … Citește mai mult
De la fereastra camerei mele, vedeam cum un fermier apuca de gât un pisoi slăbănog ca să-l vâre într-un sac din pânză maro. Bărbatul privea în dreapta și-n stânga ca să se asigure că nimeni nu era martor la felul în care prindea felina, cu siguranță pentru a i-o dărui ca mascotă celui mai mic … Citește mai mult
Oprindu-se să-și adune gândurile, Constantin al XI-lea dădu la o parte teancul cu hărți de apărare a orașului, își strânse cordonul veștmântului purpuriu și așteptă. Simțul lui temporal era foarte precis: cutremurul veni în momentul pe care-l așteptase, o mișcare seismică violentă și puternică ce părea să se fi născut din adâncul vintrelor Terrei. Candelabrul … Citește mai mult
Norul acoperea cerul precum o placă cenușie de piatră. Iarba galbenă se ofilise: prea multă ploaie, prea puțin soare. Fără-ndoială, Soarele se afla chiar deasupra capului, iar Arcada era încă la locul ei, dar Valavirgillin nu le mai văzuse de douăzeci de zile. Vehiculele, cocoțate pe roți de înălțimea unui om, rulau prin burnița neîntreruptă … Citește mai mult
Aveau pe planeta Marte, pe țărmul unui ocean secat, o casă cu coloane din cristal și în fiecare dimineață o puteai vedea pe doamna K. mâncând fructele aurii ce creșteau din pereții de cleștar sau curățând casa cu praf magnetic care, luând toată murdăria cu el, era suflat, după aceea, de vântul fierbinte. După‑amiezile, când … Citește mai mult
Când era doar un băiețel pe Pământ, trăind sub azuriul cerului, una dintre mamele sale suferise trei ani din cauza unor migrene cărora nu reușea să le dea de capăt. Paloarea și transpirația cauzate de durere fuseseră pentru el un spectacol greu de îndurat, însă simptomele care anunțau o criză aproape că erau mai rele. … Citește mai mult
Turnul, care n-ar fi trebuit să fie acolo, se avântă în măruntaiele pământului într-un loc unde pădurea neagră de pini e pe cale să lase locul mlaștinii, apoi bălăriilor și arborilor contorsionați de vânt de pe întinderea smârcurilor. Dincolo de smârcuri și de canalele naturale se întinde oceanul și, ceva mai încolo, pe coastă, un … Citește mai mult
Lunile treceau; continuam să trăiesc furișându-mă în vârful picioarelor și trăgând cu urechea. M-am antrenat din răsputeri să văd fără să fiu văzută și să aud fără să fiu auzită. Am descoperit crăpăturile dintre tocuri și ușile aproape închise, pozițiile strategice pentru ascultat din holuri și de pe scări, locurile în care pereții erau mai … Citește mai mult
Totul începe, așa cum încep majoritatea lucrurilor, cu un cântec. La urma urmei, la început au fost cuvintele, iar ele au fost rostite pe o melodie. Așa a fost făcută lumea, așa a fost împărțit vidul, așa au apărut pe lume pământul, stelele, visele, zeii cei mititei și animalele. Au fost cântate. Animalele cele mari … Citește mai mult