"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Astăzi, lumea ar putea fi un ou prăjit. Uriașa bilă galbenă s-ar putea revărsa în nori, lichidă și densă și tulbure pe cel mai albastru cer, luminoasă cu speranțe reci și promisiuni false legate de amintiri dragi, familii adevărate, mese copioase, grămezi de clătite înecate în sirop de arțar, așezate pe o farfurie într-o lume … Citește mai mult
Shadow stătuse trei ani la închisoare. Era suficient de solid și părea genul „Nu-te-lua-de-mine“, așa că problema sa cea mai mare era cum să-și piardă vremea. Ca urmare, făcea exerciții să se mențină în formă, învățase trucuri cu monede și se gândea mereu la cât de mult își iubea nevasta. Cel mai bun lucru – … Citește mai mult
Nu reveniseră marți, nici miercuri, nici măcar joi, când fusese stabilită data finală. Punctul de pază armată numărul unu era în alertă permanentă și, dacă oamenii de strajă ar fi auzit până și cel mai stins strigăt de ajutor sau ar fi zărit cel mai vag licăr de lumină pe pereții întunecați și umezi ai … Citește mai mult
Naveta ne lăsă direct în hangarul spitalului, folosind un dispozitiv asemănător cu o bandă de cartușe ca să descarce zecile de tărgi-capsulă cu o grabă deloc ceremonioasă. Am auzit cum se stinge încet vaietul ascuțit al motoarelor navei în timp ce tărgile coborau zăngănind peste aripă pe platformă și, când capsula fu spartă, am simțit … Citește mai mult
Canyon nu urma același reguli precum celelalte planete. Nu era cu mult mai mare decât Marte. Până la urmă cu numai câteva sute de ani, atmosfera sa era destul de densă pentru a permite creșterea plantelor fotosensibile. Aerul conținea oxigen, dar mult prea puțin pentru a fi respirat de oameni sau de kzini. Formele de … Citește mai mult
Gillian se oprea întotdeauna lângă biroul meu ca să-mi ceară să petrec timp cu „surorile” mele câtă vreme locuiam la Oxford. Acum, pentru că mai erau doar câteva zile până la sărbătorile wiccane ale echinocțiului de toamnă, își reînnoi eforturile de a mă aduce la sabatul local al vrăjitoarelor. – Lucrez, am spus eu repede. … Citește mai mult
Jack Chem își dădu jos ochelarii și înghesui lentilele dezactivate în buzunarul de la piept al salopetei. Lucrase atâta în lumina strălucitoare a soarelui, încât ochii ei căprui erau acum înconjurați de inele palide. Era un bronz de fermier, la fel cu cel pe care-l căpăta tatăl ei după o zi lungă de purtat ochelari … Citește mai mult