"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Se înfășurase în ceva ce-i lăsa libere brațele și umerii. Un picior i se vedea până la jumătatea coapsei, dar Baley, care-și redobândise cumpătul și se simțea un mare nătărău, îl ignora stoic. – E o chestie de surpriză, știți, doamnă Delmarre. Răspunse el. – O, nu face nimic. Poți să-mi spui Gladia, doar dacă … Citește mai mult
În preajma dimineții, Louis se simțea suficient de fericit la gândul că vor călători împreună, dar când îndoielile i se reîntoarseră, era deja prea târziu. Oricum, fusese prea târziu de multă vreme. Outsiderii erau negustori de informație. Cumpărau scump și vindeau scump, dar ceea ce cumpărau o dată vindeau iar și iar, pentru că piața … Citește mai mult
Așa că doctorul Junz aștepta acum într-una din anticamerele Departamentului pentru Afaceri Floriniene, în timp ce mărunții funcționari proveniți de pe Florina se grăbeau încoace și-ncolo, într-un fel de marasm birocratic. Un florinian îmbătrânit în serviciu apăru în fața lui. – Doctor Junz? – Da. – Veniți cu mine. Un număr pâlpâind pe un ecran … Citește mai mult
Se rezemă de spătarul canapelei și se relaxă, așa cum ar fi făcut Eleanor. – Mai întâi, să te pun la curent cu ceea ce s-a întâmplat până acum. – Negreșit. Puneți-mă la curent cu ceea ce s-a întâmplat până acum… Șefa de personal dădu cuvântul procurorului-șef, care spuse: – Ieri dimineață, joi, 3 aprilie, … Citește mai mult
Nu știu la ce mă așteptasem; poate la sălbatici despuiați, cu expresii feroce și salbe de dinți. Poate că pe jumătate mă așteptasem să descopăr genul de ermiți bărboși și cu părul vâlvoi pe care călătorii îi întâlneau uneori în munții Moshe pe Hebron. Indiferent ce imagine despre ei aveam în minte, realitatea nu se … Citește mai mult
Corson se prinse de marginea nacelei și se ridică. Șocul plecării îl zvârlise pe podeaua de trestie împletită, ce trosnea în chip neliniștitor. Aruncă o privire negrului în pantaloni roșii, care se agăța cu amândouă mâinile de corzi, și-si lăsă sabia pe fundul nacelei. Apoi o ajută pe Antonella să se ridice. – Ori din … Citește mai mult
IA-ul a simțit o clipă de mâhnire. De-a lungul anilor în care administrase stația, constatase că ființele umane respectau ordinele IA-urilor până în momentul în care acestea le afectau viețile în mod direct. Atunci, începeau să pună întrebări și să se îndoiască de motivele IA-urilor, care erau de o mie de ori mai inteligente decât … Citește mai mult
Fata se îndreptă de spate și își încrucișă picioarele; sânii îi tresăltară și Eliot se strădui să-și mențină privirea concentrată asupra feței ei. – Ranjeesh zice că ești puțin țicnit. Bunul Ranjeesh! Ar fi trebuit să știe că ticălosul îl va trage pe sfoară cu noua lui femeie. – Cred că sunt, răspunse, pregătindu-se să … Citește mai mult
Imediat ce-i trecu prin minte acest gând, o cuprinse rușinea. E bunica ta, se mustră singură cu asprime. Singura ta rudă în viață, în afară de mama. Nu e ea de vină că a ajuns bătrână și urâtă. Așa că nu sta pur și simplu. Spune și tu ceva drăguț. – A, mulțumesc, zise, în … Citește mai mult
Niciodată nu își imaginase cartierul ăsta pe timp de ziuă, așa că în Makhm era în permanență noapte. Nu exista ieșire, și o știa. Oamenii erau puțini, iar majoritatea ar fi preferat să-l liniștească un pic, cu o rangă după ceafă, să-i ia toți banii, apoi să-i pună niște întrebări. O parte din aceștia, ca … Citește mai mult