"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De obicei, nu era atât de ambițios. Pe parcursul vizitelor sale în Ambersai, se mulțumea de regulă să șterpelească două-trei brățări de gleznă și un inel pentru nas. Dar când zărise colierul pe tejgheaua aurăresei, i se păruse o ocazie prea bună ca s-o rateze. Aurăreasa era ocupată, discutând cu un client care tocmai examinase … Citește mai mult
Kishmish se înălță spre cer și dispăru fluturând din aripi. Karou privi în urma lui, dorindu-și să-l fi putut urma. Ce magnitudine a dorinței, se întrebă ea, ar fi nevoie ca s-o înzestreze cu putința zborului? Una mult mai puternică decât cele la care ar avea ea acces vreodată. Brimstone nu era zgârcit cu firțigeii. … Citește mai mult
După micul dejun, care constase în cinci halbe pentru Ragnor și șaptesprezece pentru Magnus, Magnus îl luă pe Ragnor într-un tur al Limei, de la fațada aurită, rotunjită și sculptată a palatului arhiepiscopal, la clădirile colorate de dincolo de piață, cu balcoanele lor practic obligatoriu ornamentate minuțios, acolo unde spaniolii îi executaseră cândva pe criminali. … Citește mai mult
Urmele de dinți erau abia perceptibile, deși pielea încă nu era prea netedă și avea o nuanță vizibil mai ștearsă decât cea din jur. Fără o uriașă doză de sânge de vampir, cicatricea ar fi arătat ca o mușcătură de rechin. Amelia își coborî privirea, apoi și-o întoarse în grabă, ca și cum nu ar … Citește mai mult
Ceilalți sar unul câte unul: mai întâi Peter, apoi Marcus, și pe urmă Caleb. Îl iau pe Tobias de mână. În timp ce așteptăm în ușa vagonului, simt cum vântul se întețește, și e ca și cum o mână m-ar împinge înapoi, spre un loc sigur. Dar ne aruncăm în întuneric și aterizăm în forță … Citește mai mult
Prețuiesc această bucată de hârtie din multe motive, dar în special pentru interesul pasional de-un moment sau două manifestat de tata – și totuși, sensul cuvintelor lui îmi era refuzat, așa cum chiar el îmi refuza apropierea paternă. Tot ce iubea el era tot ceea ce eu uram. Am fost rănit la începutul lui 1945 … Citește mai mult
În apartamentul lui Wienis era o liniște mormântală când pe ecranul televizorului apăru imaginea Prințului Lefkin. Regentul lăsă să-i scape o exclamație de uimire văzând fața obosită, tumefiată și uniforma zdrențuită a fiului său; alunecă pe un scaun, cu chipul schimonosit de uimire și gânduri sumbre. Hardin ascultă demn, cu mâinile lăsate ușor pe genunchi, … Citește mai mult
Căutând un dram de siguranță, aruncă o privire în urmă, către soldați. Prin natura meseriei, erau puternici. Dar chipurile umbrite de căștile cu creastă, uniformele și steagurile lor erau străine. Chiar și felul în care călăreau, ritmul clinchetelor lăncilor lor era altfel. Ţinuta lor neîngrijită, formația inexistentă, cel puțin după standardele cunoscute de Iern, toate … Citește mai mult
Se spune că imponderabilitatea poate provoca dezorientare, mai ales la copii, care nu stăpânesc încă sensul direcției. Însă Ender era dezorientat chiar înainte de a părăsi gravitația Pământului. Chiar înainte de lansarea navetei. Erau cu toții nouăsprezece băieți. Umpluseră mai întâi autobuzul, apoi ascensorul. Vorbeau, glumeau, se lăudau și râdeau. Ender rămăsese tăcut. Văzuse cum … Citește mai mult
Întuneric. Peste tot plutea o negură groasă, amestecată cu un miros de pământ ud și frunze moarte. Mâinile lui pipăiră stofa albă, strângând-o cu putere între degete. Când se sforță să smulgă țesătura, ceva zvâcni sub el, zguduindu-l. Era ca și cum materialul mătăsos s-ar fi transformat în cenușă fină, răsfirându-se printre degetele lui. Încercă … Citește mai mult