"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De obicei, lumea nu mă mai întreabă nimic după asta. Cei mai mulți sunt doar politicoși. Părinții mei, familia mea, nu neapărat, dar alții? Profesorul suplinitor care se miră că tușesc și că trebuie să ies din clasă – și apoi să mă duc la cabinetul medical – și apoi să dea un mic telefon … Citește mai mult
Pe oricare altă fată, această combinație jerpelită ar arăta ca ținuta unui vagabond cu hainele aruncate la întâmplare, dar pe Schuyler era sinonimă cu vița nobilă și îi scotea în evidență și mai bine trăsăturile delicate. Cu tenul ei alb ca fildeșul, ochii adânci, de un albastru intens, și părul negru cu irizații albăstrii, era … Citește mai mult
Se luptă cu aceste „biberoane” de atâta timp și, probabil, fără nici un folos pentru omenire. În locul lui, le-aș fi dat dracului de mult și-aș fi făcut orice altă muncă pentru aceiași bani. Dacă stau să mă gândesc însă, „biberoanele” astea au într-adevăr ceva bizar. De câte ori nu mi-am rupt spinarea cărându-le și … Citește mai mult
Era o dimineață frumoasă și cu aer respirabil în Los Angeles. Căldura încă nu începuse să-și coboare valurile grele peste oraș, iar Alex condusese către laborator cu toate geamurile deschise, lăsând vântul să-i ciufulească și mai mult părul, mereu dezordonat. Parcă în fața clădirii, luă cele două pahare mari de carton, pline cu cafea proaspătă, … Citește mai mult
Sprintăm spre cea mai apropiată mașină, aplecate de spate. Nu e nevoie să mă uit înapoi ca să mă asigur că mama mă urmează, fiindcă troncănitul coșului de cumpărături mă înștiințează că se mișcă. Arunc o privire scurtă în sus, apoi în ambele direcții. Nu e nicio mișcare în umbră. Speranța scapără în mine pentru … Citește mai mult
Mă opresc să-mi aprind încă o țigară și să caut prin rucsacul ticsit de haine agenda pe care mi-am notat indicațiile – cum ajung la autogară, de pildă. Reușesc să răstorn în praful din drum vreo două bluze care fuseseră îndesate la repezeală înăuntru. Le privesc puțin nedumerită… unde naiba o să reușesc să port … Citește mai mult
Trecem pe lângă trei oameni fără păr, înveliți în cearșafuri cenușii. Lipesc flyere pătate și mototolite ale unuia dintre cultele apocalipsei. Între bandele de pe străzi, culte și Rezistență, mă întreb cât va mai dura până când toată lumea va face parte dintr-un grup sau altul. Chiar și la sfârșitul lumii simțim nevoia să aparținem … Citește mai mult
În restul dimineții sunt grijulie, mă țin strâns de balustrade și sunt atentă pe unde merg, evitând colțuri și margini ascuțite. La prânz Alice ne urmează pe mine, Bea și Sam de-a lungul terenului de fotbal, către șinele de cale ferată din spatele școlii. Ne place să venim aici și să fumăm uneori (profesorii trec … Citește mai mult
Dragonul a apărut deasupra lui. Avea trei capete și aripi luminoase precum focul, roșii, galbene și portocalii. Hohotea. – Încă n-ai murit, vagabondule? l-a întrebat. Cere îndurare și recunoaște-ți vina. Poate așa nu voi cere decât o mână sau un picior. Ah, dinții ăia, dar ce înseamnă câțiva dinți? Cineva ca tine poate trăi ani … Citește mai mult
Parada s-a terminat. Peste o jumătate de oră ningea. În vreme ce mașina regelui porni pe strada Port-Palace, iar mulțimea începu să se miște aidoma nisipului rostogolit de maree, Estraven se răsuci spre mine și rosti: – Îmi faci plăcerea de a cina cu mine în seara asta, domnule Ai? Am acceptat, mai degrabă surprins … Citește mai mult