"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Kurt Schroeder aruncă o privire la iPhone în timp ce Nissanul său subcompact zdrobea sub roți pietrișul din parcarea proprietății. Fără semnal. La fel era și în cazul sistemului de navigare. Nu era nevoie să pornească radioul prin satelit, nici acesta nu ar fi avut semnal. Semnalul căzuse cam la un kilometru și jumătate înainte … Citește mai mult
Jonah ajunsese la jumătatea Dealului Blissford, când își simți telefonul vibrând în buzunarul cu fermoar de la spatele pantalonilor de ciclism. Stătea ridicat pe pedale și înainta cu greu la deal. Se gândi să ignore telefonul, dar apoi și-o imagină pe mama lui în spital. După o clipă îi trecu un alt gând prin minte, … Citește mai mult
Lui Astrid Tuvesson, șefa Brigăzii Omucideri din Helsingborg, i-a părut rău din clipa în care a ieșit din casă. Înăuntru, storurile ascunseseră soarele puternic al primăverii, dar afară strălucirea era mult mai mare decât se așteptase. Dacă nu-și găsea la iuțeală în geantă ochelarii de soare, durerea de cap avea să-i facă țeasta să explodeze. … Citește mai mult
Un bărbat intră în spital și se duce glonț la recepție. E scund, dar compensează prin corpolență. Vine spre noi de parc-ar fi pornit la război și mă pregătesc pentru impact: – Am o programare! Yinka scrâșnește din dinți și-i oferă zâmbetul ei de milioane: – Bună dimineața, domnule, îmi spuneți cum vă numiți? El … Citește mai mult
Coriolanus aruncă un pumn de varză în oala cu apă clocotindă și jură că va veni o vreme când n-o să mai pună nicidecum gura pe așa ceva. Numai că vremea aia nu sosise încă. Trebuia să mănânce un castron mare de fiertură anemică, bând zeama până la ultimul strop, ca să nu-i chiorăie cumva … Citește mai mult
Barry Fairbrother n-ar fi vrut să ia cina în oraș. În cea mai mare parte a weekendului îl chinuise o cumplită durere de cap și dădea zor să se încadreze în termenul limită pentru articolul ce urma să apară în ziarul local. Totuși, soţia lui fusese puţin cam rigidă și necomunicativă în timpul prânzului, iar … Citește mai mult
Sam doarme. Acum aș putea să-l omor. E întors cu spatele la mine – ar fi foarte simplu. Oare s-ar trezi dacă aș face vreo mișcare? Ar încerca să mă oprească? Ori s-ar bucura, pur și simplu, că se-ncheie coșmarul? Nu mă pot gândi așa. Trebuie să încerc să-mi amintesc ce-i adevărat și ce-i bine. … Citește mai mult
Nici un organism viu nu poate să ducă o existență sănătoasă în condiții de realitate absolută pentru prea mult timp; se spune că până și ciocârliile și cosașii visează. Hill House, antiteza sănătății mentale, se înălța singuratică pe fundalul dealurilor, iar înăuntrul ei sălășluia întunericul; așa dăinuise vreme de mai bine de optzeci de ani … Citește mai mult
Mă trezesc brusc, făcându-l să tresară pe doctorul ciumei care se uită la ceasul de buzunar din aur. Lumina lumânării pe care o ţine în mână aruncă o bolnăvicioasă strălucire galbenă pe masca lui. Sunt din nou în trupul majordomului, care este înfăşat în cearşafuri de bumbac. – La ţanc, zice doctorul ciumei, închizând capacul … Citește mai mult
Bărbatul conducea o mașină neagră, impecabilă pe un drum drept din Indiana. Când a ajuns la poarta de sârmă cu inscripția ZONĂ RESTRICȚIONATĂ, a încetinit. Paznicul s-a uitat o fracțiune de secundă pe fereastră, apoi a verificat numărul mașinii și i-a făcut semn să treacă. Angajații laboratorului îl așteptau. Poate chiar îi urmaseră instrucțiunile și … Citește mai mult