"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
O geană de lumină aurie mărginea orizontul spre răsărit, aducând în savană primele raze și dezvăluind coroanele plate ale acaciilor, răspândite ici și colo printre ierburile înalte. O altă zi frumoasă, își spuse Trăncănitor, pasărea ciugulitoare de larve, un alt mic dejun delicios. După care se întinse, se ciuguli sub o aripă, apoi își înfipse … Citește mai mult
Aceia care îi întâlniseră pe Chester și Serena Wolcott în societate ar fi pariat că perechea nu și‑ar fi dorit niciodată să aibă copii. Din niciun punct de vedere nu păreau genul. Atunci când lucra în biroul său de acasă, lui Chester îi plăceau liniștea și solitudinea; privea până și cea mai neînsemnată deviere de … Citește mai mult
Soarele primăvăratec răzbătea cu greu printre crengile dese ale brazilor. Picături de apă sclipeau orbitor de fiecare dată când ultimele raze ale apusului le atingeau, dovadă a unei ploi recente. Având Marea Crabilor la nord, munții Daras se bucurau de cea mai ploioasa climă de pe continent, dar si ea mai bogată vegetație. Sute de … Citește mai mult
Înfiptă pe muchea unei stânci calcaroase, la șase sute de picioare deasupra târgului Petit-Andélys, cetățuia Château-Gaillard domina toată Normandia de Sus. În locul acela, Sena făcea o cotitură largă prin pășunile cu iarba grasă; Château-Gaillard supraveghea fluviul până la zece leghe în josul și în susul apei. Dărăpănăturile acestei fortărețe temute mai încântă și astăzi … Citește mai mult
Castelul răsuna de râsete și de zgomote care anunțau pregătirile pentru cină, când am intrat alături de Cartier în sală, cu mantiile albastre ale pasiunii pe umeri și părul încurcat de adierea vântului nopții. M‑am oprit în inima măreței încăperi ca să admir tapiseriile atârnate pe pereți, arcul înalt al plafonului ce se topea în … Citește mai mult
– Draga mea, este prea devreme totuși, mai gândește-te la treaba asta. – Nu este devreme dacă știi ce vrei și ce iubești. Iar eu știu. – Și, la douăzeci și doi de ani vrei să-mi spui că știi deja tot ce vrei? Pentru tot restul vieții? – Logic. Nu-mi trebuie o sută de ani. … Citește mai mult
Au trecut zece secunde din momentul în care Daemon Black s-a așezat pe scaun și până m-a împuns în omoplat cu pixul lui special. Zece secunde lungi. M-am întors spre el și am inspirat parfumul acela unic, vegetal, care era doar al lui. Daemon și-a retras mâna și a început să se bată ușor peste … Citește mai mult
Astăzi, lumea ar putea fi un ou prăjit. Uriașa bilă galbenă s-ar putea revărsa în nori, lichidă și densă și tulbure pe cel mai albastru cer, luminoasă cu speranțe reci și promisiuni false legate de amintiri dragi, familii adevărate, mese copioase, grămezi de clătite înecate în sirop de arțar, așezate pe o farfurie într-o lume … Citește mai mult
1! 2! 3! Și! NIMIC! De la capăt: 3! 2! 1! Și! Tot nimic. Cred că am murit, să mor io! Măcar m-am menținut la același nivel de incompetență de când nu ne-am mai întâlnit sau ne-am menținut… În caz că, între timp, ați uitat să citiți și creierul își revine greu din concediu. În … Citește mai mult
Am înaintat luminându-ne pașii cu lanterna și felinarul, atenți să nu ne împiedicăm de crengile copacilor. Se auzea doar foșnetul frunzelor căzute, strivite sub tălpile noastre. Nici un alt sunet nu mai răzbătea din pădurea întunecată. Aveam senzația apăsătoare că suntem înconjurați de creaturi ascunse, care stau și ne pândesc cu răsuflarea tăiată. Întunericul adânc … Citește mai mult