"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
EXISTĂ ZILE PE CARE MI LE AMINTEAM DE parcă ar fi fost ieri. Dimineața de vară când mama a învățat, în sfârșit, să folosească un cuptor. Ce coincidență! În aceeași zi, apartamentul nostru a încetat să mai miroasă ca o afumătoare. Sau când aveam zece ani și am reușit să merg pe bicicletă fără roți … Citește mai mult
„CARNAVALUL CLARULUI DE LUNĂ” RMS Etruria Liverpool, Anglia 1 ianuarie 1889 După‑amiaza primei zile a noului an la bordul navei Etruria a început ca un basm, ceea ce era primul indiciu că un coșmar se ascundea undeva, la orizont, așteptând, așa cum fac toți răufăcătorii, momentul propice pentru a da lovitura fatală. Pe … Citește mai mult
Labele lui Toklo azvârleau zăpadă în urmă, în timp ce el alerga, cu țurțuri de gheață prinși de blana de pe burtă. Putea să-și simtă bătăile inimii, iar răsuflarea i se transformase într-o serie de gâfâieli fierbinți. Privind peste umăr, Toklo a zărit-o pe Kallik venind în urma sa. O lumină sălbatică îi strălucea în … Citește mai mult
Vin fiarele. Eu mă aflu sub punte, în bucătăriile întunecoase, și-l ajut pe Pipistrelle să pună sare pe friptura crudă de ren, când primul țipăt străpunge văzduhul. Pe măsură ce-și pierde din tărie, degetele mi se înțepenesc ca moarte, iar pielea parcă mi-e răscolită de ascuțișul unor bulgari reci de sare. Simt cum mi se-nmoaie … Citește mai mult
De la fereastra camerei mele, vedeam cum un fermier apuca de gât un pisoi slăbănog ca să-l vâre într-un sac din pânză maro. Bărbatul privea în dreapta și-n stânga ca să se asigure că nimeni nu era martor la felul în care prindea felina, cu siguranță pentru a i-o dărui ca mascotă celui mai mic … Citește mai mult
Sunetul liniștii nu se mai simțea atât de profund ca altădată. Priveliștea din fața ochilor nu mai avea același impact pozitiv asupra lor. Nu mai producea nimic miraculos. Nimic unic sau magic în sufletele tinerelor. Briza jucăușă a vântului nu mai era binevenită în jurul lor. Nici măcar culoarea cerului nu mai era atât de … Citește mai mult
Orice corp neînsuflețit atins de magie lasă o impresie de neșters. Majoritatea oamenilor remarcă mai întâi mirosul din nări – nu de putreziciune și hoit, ci un parfum grețos de dulce – și gustul înțepător din gură. Unii indivizi aparte simt și o vibrație în aer. O aură ce persistă pe pielea cadavrului. De parcă … Citește mai mult
Valurile vuiau, rostogolindu-se peste mine cu o violență de nestăpânit. M-am lăsat în voia forțelor naturii fără să opun nicio rezistență. Mă trăgeau tot mai jos, purtându-mă în străfundurile ființei lor, spre sfera albastru-închis, strălucitoare, care le era izvor și origine. Am încremenit în fața energiei copleșitoare a forței concentrate în acel punct. Era mult … Citește mai mult
Cu un an în urmă, sora mea, Violetta, ar fi călărit alături de mine. Astăzi, sunt însoțită doar de Sergio și de inchizitorii mei. Care alcătuiesc aceeași armată de soldați nemilostivi înveșmântați în alb, pe care toată Kenettra o cunoaște atât de bine, doar că, firește, acum mă slujesc pe mine. Când mă uit la … Citește mai mult
Cu toții credeau că Diabolicii sunt neînfricați, dar în primii mei ani nu am cunoscut decât frica. Mă chinuia chiar și în dimineața în care familia Impyrean m‑a văzut în padoc. Nu puteam vorbi, dar înțelegeam majoritatea cuvintelor pe care le auzeam. Stăpânul padocului își avertiza frenetic ajutoarele: Senatorul von Impyrean și soția lui, Matroana … Citește mai mult