"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Şase ani mai târziu Papa i‑a înmânat Esperanzei cuțitul. Lama scurtă era curbată ca a unei seceri, mânerul gros de lemn potrivindu‑i‑se perfect în palmă. Sarcina asta era de obicei dată fiului celui mare al unui moșier, dar, de vreme ce Esperanza era singură la părinți și mândria lui Papa, ei îi revenea mereu această … Citește mai mult
Nu mi‑am putut da seama dacă primii clienți ai turului nostru erau sau nu sonați. Erau trei doamne în vârstă. Aveau tricouri cu figura lui Lisette Chamberlain imprimată pe partea din față. – Îmi place că începem în zori, a spus una dintre ele în timp ce Leo se îndrepta către ele. Este o atmosferă … Citește mai mult
Aceia care îi întâlniseră pe Chester și Serena Wolcott în societate ar fi pariat că perechea nu și‑ar fi dorit niciodată să aibă copii. Din niciun punct de vedere nu păreau genul. Atunci când lucra în biroul său de acasă, lui Chester îi plăceau liniștea și solitudinea; privea până și cea mai neînsemnată deviere de … Citește mai mult
– Ați fost înjunghiată în gât, domnișoară. Ochii mi se măresc și mă întorc încet spre domnul în vârstă care stă în picioare, lângă mine. Apasă pe butonul de urcare al ascensorului și se uită la mine. Îmi zâmbește, apoi arată cu degetul spre gâtul meu. – Semnul tău din naștere, îmi explică. Instinctiv, mâna … Citește mai mult
L-am văzut pe Calamity tresărind. Aveam șase ani pe-atunci și stăteam într-o seară pe balconul apartamentului meu. Încă îmi mai amintesc cum zornăia vechiul aparat de aer condiționat din fereastra alăturată, acoperind sunetul plânsului tatei. Aparatul suprasolicitat atârna deasupra adâncului vertiginos al etajelor inferioare și apa picura din el ca sudoarea de pe fruntea unui … Citește mai mult
Praga, începutul lunii mai. Cerul atârna cenușiu peste acoperișurile ca de poveste și toată lume se uita. Sateliții fuseseră chiar programați să supravegheze Parcul Carol, în caz că… vizitatorii… s-ar fi întors. Lucruri ciudate se mai întâmplaseră și înainte în orașul ăsta, dar nu într-atât de ciudate. Cel puțin, nu de când există echipamente video … Citește mai mult
Foarfeca era rece prin pielea cefei. Mă aflam în baia camerei noastre de hotel și îmi țineam ochii închiși, încercând să ignor cât de tare detestam fiecare clinchet metalic și ciudata, cumplita senzație de ușurare care mi se răspândea încet pe tot capul. Cu toate că știam cât era de necesar să facem asta – … Citește mai mult
De pe puntea de observare a Turnului Eiffel, orașul se întindea la picioarele lui Magnus Bane și ale lui Alec Lightwood ca un dar. Stelele licăreau, de parcă ar fi știut că aveau competiție, străzile pietruite erau ca niște fâșii înguste de aur, iar Sena era o panglică de argint răsucită în jurul unei casete … Citește mai mult
Casa asta a fost construită pentru cineva fără suflet. Așadar presupun că are sens de ce mama și‑a dorit‑o atât de mult. Îmi și imaginez cum i s‑au luminat ochii când a trecut prin noua locuință cu cinci dormitoare și patru băi, dintre care una de serviciu. Cu siguranță crede că această casă este răspunsul … Citește mai mult
Ne mutam în permanență, mereu spre mai bine, mereu în căutarea unei vieți mai bune. Abia reușeam să fac față valului de emoții pe care mi‑l provocau mutările. Deși frecventasem atâtea școli primare și gimnaziale, încât nici nu‑mi mai aminteam exact numele lor, la gândul că schimbam întruna liceul îmi venea să mor. Era al … Citește mai mult