L-am văzut pe Calamity tresărind.
Aveam șase ani pe-atunci și stăteam într-o seară pe balconul apartamentului meu. Încă îmi mai amintesc cum zornăia vechiul aparat de aer condiționat din fereastra alăturată, acoperind sunetul plânsului tatei. Aparatul suprasolicitat atârna deasupra adâncului vertiginos al etajelor inferioare și apa picura din el ca sudoarea de pe fruntea unui sinucigaș gata să sară. Era stricat: sufla aer, dar nu reușea să răcească nimic. Mama obișnuia adesea să-l închidă.
După moartea ei, tata l-a lăsat deschis. Spunea că i se pare mai răcoare când funcționează aparatul.
Mi-am scos înghețata pe băț din gură și am privit acea stranie lumină roșie ce se ridica deasupra orizontului ca o nouă stea. Numai că nicio stea nu mai fusese atât de stralucitoare sau de roșie. Stacojie. Arăta ca o rană de glonț în însăși bolta cerească.
În noaptea aceea, Calamity a învăluit întreg orașul într-o lumină stranie și caldă. Am stat acolo, cu înghețata topindu-se, cu lichidul ei lipicios prelingându-mi-se pe degete, și i-am urmărit ascensiunea până la capăt.
Apoi au început țipetele.
– David?
Vocea răsuna din casca mea.
M-am smuls din visare. Priveam din nou spre Calamity, dar trecuseră aproape treisprezece ani de când răsărise pentru prima oară. Nu mai eram un copil care locuia cu tatăl său. Nu mai eram nici măcar orfanul de la fabrica de muniție din subteran.
Eram un Răzbunător.
– Aici! am răspuns punându-mi pușca pe umăr si traversând acoperișul.
Era noapte si jur că puteam desluși aura roșiatică a lui Calamity învăluind peisajul, desi steaua nu mai fusese niciodată atât de strălucitoare ca în seara dintâi.
Dinaintea mea se lăbărța periferia orașului Newcago, reflectând lumina stelelor din suprafețele ei. Aici totul era din oțel. Ca un cyborg din viitor când îl jupoi de piele. Dar nu și – știți voi – animat de intenții ucigașe. Sau măcar viu.
„Frățioare”, mi-am zis în gând, „chiar că nu le am cu metaforele”.
Acum Steelheart era mort si noi recuceriserăm străzile de la suprafața lui Newcago, inclusiv o multime de conforturi pe care elita și le rezervase cândva pentru sine. Puteam face duș zilnic, în propria mea baie. Aproape că nu știam cum să gestionez un asemenea lux. Mă rog, în afară de a mă strădui să nu put.
În sfârșit, Newcago era liber.
Sarcina mea era să mă asigur că avea să rămână așa.
– Nu văd nimic, am soptit îngenuncheat la marginea acoperișului.
În ureche aveam o cască, conectată prin wireless la mobil. O cameră mică montată pe cască îi permitea Tiei să vadă ce vedeam eu și casca sra suficient de performantă ca să prindă tot ce spuneam, chiar dacă vorbeam foarte încet.
– Continuă să veghezi, a zis Tia. Cody a raportat că Profu’ și ținta se deplasează în direcția ta.
– Aici totu-i liniștit, am șoptit eu. Ești sigură…
Chiar lângă mine, acoperișul a explodat. Am țipat și m-am rostogolit îndărăt, în timp ce clădirea se zguduia din temelii, iar explozia mă împroșca cu așchii de metal. Pe Calamity! Nu era de glumă cu rafalele astea!
– Scântei! a strigat Cody în căști. M-a ocolit, flăcău! Vine pe partea ta de nord…
Vocea i-a fost acoperită de un alt puls de energie luminoasă care a tâșnit de pe solul de dedesubt, sfârtecând marginea acoperișului aproape de lolul unde mă ascundeam.
– Fugi! a strigat Tia.
De parcă mai era nevoie să mi-o spună! M-am pus în mișcare. La dreapta mea, o siluetă s-a materializat din lumină. Sourcefield purta trening și teniși negri, o mască gen ninja ce-i acoperea toată fața și o mantie lungă și neagră. Unii Epici luau mai în serios decât alții noțiunea de „puteri supraumane”. Cinstit vorbind, arăta ridicol,deși emana o vagă strălucire albastră și fulgere de energie îi goneau pe trup.
Putea transforma în energie orice materie pe care-o atingea si putea călători prin ea. Nu era propriu-zis teleportare, dar era destul de aproape și, cu cât materialul era mai bun conductor, cu atât mai departe putea călători. Un oraș din oțel era pentru ea un soi de paradis. M-am mirat că așteptase atâta până să vină încoace.
Ca și cum teleportarea nu ar fi fost de ajuns, talentele ei cu electricitatea o făceau de asemenea impenetrabilă în fața majorității armelor. Spectacolele de lumini pe care le oferea erau faimoase. Nu o mai văzusem niciodată în carne și oase, dar mereu îmi dorisem s-o observ la lucru.
Însă nu chiar așa de aproape.
– Da-l dracului de plan! a ordonat Tia. Profule? Jon! Raportează! Abraham?
Am ascultat-o numai cu jumătate de ureche, căci un glob de electricitate tocmai zbura pârâind pe lângă mine. M-am oprit brusc si mi-am schimbat direcția, în timp ce un alt glob trecea tocmai prin locul unde stătusem mai înainte. Acesta s-a izbit de acoperiș, provocând o altă explozie și făcându-mă să mă poticnesc. M-am târăt către marginea clădirii, cu țăndări de metal bombardându-mi spinarea.
Apoi am sărit.
N-m căzut prea mult înainte să aterizez în balconul unui penthouse. M-am repezit înăuntru cu inima bubuindu-mi. De cealaltă parte a camerei, lângă ușă, aștepta un răcitor de plastic. I-am dat deoparte capacul și am cotrobăit prin el, încercând să-mi păstrez calmul.
Sourcefield sosise în Newcago la începutul săptămânii. Se pusese imediat pe ucis, la întâmplare, fără vreun motiv vizibil. La fel ca Steelheart la începuturile sale. Apoi începuse să ceară cetățenilor să-i predea pe Răzbunători ca să ne poată aduce în fața justiției.
Cartea Firefight poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,3 rating based on 106.584 ratings (all editions)
ISBN-10: 6068811913
ISBN-13: 9786068811918
Goodreads: 53200390
Author(s):Publisher: Young Art
Published: 3//2020
Înainte se credea că Superepicii nu pot fi distruși. Și totuși, iată că Steelheart, invincibilul, nemuritorul, este mort. Ucis de mâna lui David. I-au urmat și alții, tot mai mulți Epici trimiși pe urmele lui Profu'. Indiciile îi poartă pe Răzbunători spre Babilonul Renăscut, fostul New York, oraș condus acum de misterioasa Regalia, stăpâna apelor. Tot acolo se ascunde, se pare, și cea care i-a lăsat un gol în inimă lui David: Firefight. Poate un Epic să-și învingă pornirea de a face rău, de a distruge? Poate un Epic să-și folosească puterile doar pentru a face bine? Nesigur, David pornește în încercarea de-a afla răspunsurile de care are nevoie.
Firefight, cel de-al doilea volum al seriei Răzbunătorii, caută cu îndârjire binele ascuns în spatele dezastrului, dragostea ascunsă în spatele trădării.
"Un volum de mare anvergură și viziune."Kirkus Review
"Suspans cât încape, iar punctul culminant e de-a dreptul exploziv." James Dashner
"Aș vrea să vă spun că sunt imprevizibili și că pot să fie ușor de învinși, dar Sanderson întotdeauna își va provoca personajele, împingându-le cu mult peste limita acceptată (sau intuită) de cititori. Poate că viața lui David nu se mai reduce la un singur oraș, la un singur Epic, însă încă nu are experiența sau viziunea celorlalți Războinici" scrie Simona Stoica pe blog.
Fragmentul zilei – 1 aprilie 2020: Firefight – Brandon Sanderson