Lui Astrid Tuvesson, șefa Brigăzii Omucideri din Helsingborg, i-a părut rău din clipa în care a ieșit din casă. Înăuntru, storurile ascunseseră soarele puternic al primăverii, dar afară strălucirea era mult mai mare decât se așteptase. Dacă nu-și găsea la iuțeală în geantă ochelarii de soare, durerea de cap avea să-i facă țeasta să explodeze. Își imagina deja un Ingvar Molander și echipa lui aveau să înconjoare cu bandă locul și să culeagă toate bucățile ei. A, iată-i, ochelarii săi de soare, zgâriați și cu urme de degete.
Of, fir-ar să fie… Deodată a simțit nevoia sa meargă la toaletă. Uneori era sătulă până peste cap de ea însăși. Astrid, care nu se dezminte, uită să meargă acolo înainte să iasă pe ușă și să-și arunce cheile în geantă unde, firește, n-avea cum să le mai dibuiască acum. Geanta aia era mai dihai ca Joe Labero. Putea să le caute mult și bine. Cheile dispăruseră, probabil pentru totdeauna, așa că și-a tras în jos pantalonii și chiloții și s-a lăsat pe vine în stratul de flori.
Asta era curtea ei, așa că de ce n-ar fi putut să facă tot ce-i trăsnea prin minte? Dacă nu-i plăcea cuiva, n-avea decât să sune la poliție. Gândul a făcut-o să izbucnească în râs, iar șuvoiul dintre picioarele sale a început să vină cu întreruperi, ca o arteziană sofisticată.
Nu prea știa de ce nu stătea în acasă, așa cum plănuise, de ce simțise nevoia să se așeze la volan și să pornească motorul. La urma urmei, de lunea trecută nu stătuse în medical decât trei zile, un fleac în comparație cu unii din echipa ei.
Într-un fel, era vina tâmpitului ăluia de Gunnar. Dacă nu era el, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea. Ea ar fi fost la sediu, petrecându-și timpul cu ceilalți, nu zăcând acasă și… Ceva i-a bușit mașina și ea a apăsat pe frână. Ce mama naibii? Și-a potrivit oglinda retrovizoare și și-a dat seama că trebuia să fie cutia de scrisori. Cea pe care chiar tâmpitul ăla insistase s-o fixeze și s-o ancoreze sub pământ într-un morman de ciment atât de mare, încât, fără îndoială, avea să supraviețuiască celui de-al Treilea Război Mondial. Asta-i mai lipse. Nu voia nici măcar să se gândească la felul în care arăta acum spatele mașinii.
Astrid a dat de câteva ori înainte și înapoi până să intre pe Singogatan și să plece cât mai repede, înainte ca vreunul dintre vecini să aibă vreme să iasă și să caște gura la ea. Exact asta voia să zică. Tot, absolut tot ce mergea prost în viața sa era din vina tâmpitului ăluia de Gunnar.
A făcut la stânga pe rampa autostrăzii E20 spre nord, a împins în locaș bricheta mașinii și a luat ultima țigară din pachetul înghesuit sub mânerul portierei. Scânteia s-a răspândit în stratul exterior de tutun și ea a tras cât ce mult fum îi încăpea în plămâni, în vreme ce prindea viteză pe autostradă.
Cu câțiva ani înainte, ea fusese cea care a vrut să plece. Dar el s-a agățat cu ghearele, și dragostea ei, care se ofilea, s-a transformat încetul cu încetul în dispreț. Curând a devenit un monstru plin de ură, iar când el s-a hotărât, în cele din urmă, s-o părăsească, nimic n-a mers așa cum își închipuise ea. Nimic.
L-a început n-a înțeles ce se întâmplă, s-a auzit brusc un scrâșnet, când oglinda laterală de pe partea șoferului a fost smulsă din loc și a rămas acolo, atârnând de cablurile subțiri și izbind în caroserie ca o ciocănitoare extrem de zeloasă. Apoi a văzut BMW-ul roșu drept în fața sa. A apăsat pe claxon, dar n-a obținut nici o reacție, mașina a gonit mai departe. Nu, fir-ar să fie, tipul n-avea să scape așa de ușor. A apăsat pe accelerație și curând l-a prins din urmă.
Nimic n-o scârbea mai mult decât papițoii ăștia nou îmbogățiți cu mașinile lor scumpe, și era convinsă că acesta e un bărbat și că e mărunt din toate punctele de vedere. L-a depășit pe stânga, a trecut înapoi pe banda din dreapta, cu luminile de avarie aprinse, și a încetinit, ridicând la vedere legitimația de polițist. De parcă el ar fi putut s-o vadă. Dar, la naiba! Tipul trebuia să oprească și, când o va face, o să-l învețe ea minte.
Însă BMW-ul a trecut pe banda din stânga și a zburat pe lângă ea de parcă ăsta ar fi fost cel mai simplu lucru din lume. Ce mama dracului? Asta însemna declarație de război. La naiba, asta însemna război de-a binelea. Și-a scos brațul stâng pe geam și a desprins oglinda în vreme ce gonea după BMW-ul roșu, cu pedala de accelerație apăsată până la covorașul murdar.
După un minut, ajunsese mult peste limita de viteză. Corolla se zguduia, dând toate semnele că nu mai vrea să participe la vânătoarea asta. Dar ea stăpânea perfect situația, conducând ca o zeiță, după cum își spunea singură, și când au trecut de ieșirea spre Helsingborg Sodra îl ajunsese din nou și îi semnaliza cu faza lungă.
Însă BMW-ul n-a încetinit. A mers mai repede. Era limpede că șoferul n-are habar cu cine are de-a face. Astrid și-a vârât mâna în geanta de pe scaunul pasagerului. Era sigură că pe acolo, pe undeva, se află telefonul. Hei, ia uite, dăduse de chei. Sigur că acum ieșeau la iveală.
Astrid a dibuit telefonul și s-a uitat repede la el, căutând camera video. Oriunde o fi fost. Afurisitul de gunoi Samsung. Îl ura. Ca să nu mai vorbim de vânzătorul cu fața puhavă, care îi împuiase capul ca un papagal încăpățânat despre marele avantaj pe care îl are Android față de iOS. Până la urmă, se dăduse bătută numai ca să-i închidă gura. Dar, mă rog, se părea că acum funcționează. Habar n-avea cum izbutise s-o facă.
Cartea Minus optsprezece grade poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,0 rating based on 4.961 ratings (all editions)
ISBN-10: 6063341900
ISBN-13: 9786063341908
Goodreads: 49499935
Author(s):Publisher:
Published: //
Kan man stjäla en människas liv?
En bil kör ut över kajkanten i Helsingborgs hamn efter en våldsam biljakt. När föraren obduceras visar det sig att han redan varit död i två månader och under den tiden hållits nedfryst. Det är upptakten till Fabian Risks första stora utredning sedan händelserna i Offer utan ansikte två år tidigare. En utredning där han kämpar mot klockan för att finna lösningen innan nästa offer hamnar i frysen.
Fragmentul zilei – 11 iunie 2020: Minus optsprezece grade – Stefan Ahnhem