Scufița Roșie
A fost odată ca niciodată o tânără persoană pe nume Scufița Roșie, care trăia cu mama ei la liziera unei păduri vaste. Într-o bună zi, mama ei o rugă să ducă un coș încărcat cu fructe proaspete, și niște apă minerală la domiciliul bunicii ei, nu pentru că asta ar fi fost treabă de femeie – nu, Doamne ferește -, ci fiindcă făcea astfel un gest generos, care stimula dezvoltarea sentimentului de apartenență la comunitate. În plus, bunica ei nu era bolnavă, ci mai degrabă într-o stare perfectă de sănătate fizică și mentală, fiind absolut capabilă să aibă grijă de propria persoană, ca orice adult ajuns la maturitate.
Deci, Scufița Roșie își luă coșul și porni la drum prin pădure. Mulți oameni considerau pădurea ca pe un loc plin de pericole și amenințări, de aceea nu puneau niciodată piciorul acolo. În ciuda acestui fapt, Scufița Roșie avea suficientă încredere de sine și în sexualitatea ei crescândă, încât nu se lăsă intimidată de asemenea clișee freudiene.
Pe drum spre casa Bunicuței, Scufița Roșie fu acostată de un lup care o întrebă ce duce în coș. Ea îi răspunse:
– Câteva snack-uri sănătoase pentru bunicuța mea, care, cu siguranță, este absolut capabilă să-și poarte singură de grijă ca orice adult ajuns la maturitate.
Și lupul îi răspunse:
– Știi, draga mea, pădurea nu-i un loc sigur pentru fetițe care se plimbă singure.
Scufița Roșie îi răspunse:
– Consider remarca ta sexistă extrem de jignitoare, însă prefer s-o ignor, gândindu-mă la statutul bine cunoscut de proscris al societății pe care-l ai, din cauza căruia stresul te-a obligat să elaborezi această viziune personală despre lume și viață, care este cu totul valabilă. Iar acum, te rog să mă scuzi, fiindcă trebuie să-mi văd de drum.
Scufița Roșie merse mai departe și nu se abătu de la drumul principal. Însă, cum statutul de proscris al societății îl ajutase pe lup să se debaraseze de clișeele înrobitoare, tributare modului de gândire tipic occidental, liniar, lupul cunoștea o scurtătură pe care putea ajunge mai rapid la casa Bunicuței. Dădu buzna în casă și o mâncă pe Bunicuță, acțiune al cărei curs era perfect firesc și valabil pentru un carnivor ca el. După care, total dezinhibat, eliberat de prejudecățile tradiționaliste, rigide în legătură cu conceptul de masculin și conceptul de feminin, își puse cămășuța de noapte a Bunicuței și se urcă în pat.
De cum intră pe ușă, Scufița Roșie spuse:
– Bunicuțo, ți-am adus niște snack-uri fără sodiu și fără grăsime, ca expresie a respectului față de rolul tău de matriarh înțelept și preocupat de binele celorlalți.
Din pat, lupul rosti cu blândețe:
– Apropie-te, copila mea, ca să te pot vedea mai bine.
Scufița Roșie spuse:
– A, am uitat că ești dezavantajată optic cu desăvârșire. Bunicuțo, dar ce ochi mari ai!
– Fiindcă am văzut multe și au iertat multe, draga mea.
– Bunicuțo, dar ce nas mare ai – sigur, totul e relativ și, firește, este atrăgător în felul lui!
– Fiindcă a mirosit și a iertat multe, draga mea.
– Bunicuțo, dar ce dinți mari ai!
– Sunt mulțumit de mine, de ceea ce sunt și cine sunt, îi răspunse lupul și sări din pat.
Și o înșfăcă pe Scufița Roșie în gheare, hotărât să o devoreze. Scufița Roșie țipă, nu pentru că ar fi fost înfricoșată de predispoziția aparentă a lupului spre travesti, ci din cauză că îi invadase intenționat spațiul personal.
Țipetele ei fură auzite de o persoană care trecea prin zonă, de profesie tăietor de lemne (sau tehnician de combustibil lemnos, după cum prefera să i se spună). Când se năpusti în căsuță, acesta remarcă imediat comportamentul inadecvat și încercă să intervină. Însă, pe când ridica securea, pregătit să lovească, atât Scufița Roșie, cât și lupul se opriră.
– Și ce zici că ai de gând să faci? îl luă la întrebări Scufița Roșie.
Tehnicianul de combustibil lemnos clipi nedumerit și se strădui să furnizeze o explicație, însă nu-i trecu prin minte nici un cuvânt.
– Auzi, să dai buzna aici ca un om din Neanderthal, agitându-ți arma și lăsând-o să te exprime! exclamă Scufița. Obsedatule! Specimenule! Cum îndrăznești să presupui că o femeie nu e în stare să-și regleze singură conturile cu lupul, fără a fi nevoie de intervenția unui bărbat?!
La auzul discursului pasionat al Scufiței Roșii, Bunicuța sări afară prin gura lupului, înșfăcă securea din mâinile tehnicianului de combustibil lemnos și îi reteză scurt capul. După această grea încercare, Scufița Roșie, Bunicuța și lupul se simțiră uniți de un anume sentiment al cauzei comune. Hotărâră să înființeze un cămin alternativ bazat pe respectul reciproc și pe cooperare, și trăiră împreună fericiți în pădure până la adânci bătrâneți.
Cartea Povești corecte politic de adormit copiii poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,6 rating based on 8.123 ratings (all editions)
ISBN-10: 9735064324
ISBN-13: 9789735064327
Goodreads: 50212425
Author(s):Publisher:
Published: //
James Finn Garner has taken 12 time-tested tales and retold them with the newfound sensitivity of our times. Here's a snippet from "Little Red Riding Hood":
The wolf said, "You know, my dear, it isn't safe for a little girl to walk through these woods alone."
Red Riding Hood said, "I find your sexist remark offensive in the extreme, but I will ignore it because of your traditional status as an outcast from society, the stress of which has caused you to develop your own, entirely valid, worldview. Now, if you'll excuse me, I must be on my way."
Leap into a fairy-tale world where trolls are "dirt-accomplished and odor-enhanced," witches are "kindness-impaired," and Cinderella wears a gown "woven of silk stolen from unsuspecting silkworms." We can only regret that Garner had to exclude "The Duckling That Was Judged on Its Personal Merits and Not on Its Physical Appearance" for space reasons.
Fragmentul zilei – 15 noiembrie 2019: Povești corecte politic de adormit copiii – James Finn Garner