Într-una din zilele celei mai cumplite perioade ale Marii Crize economice, un comis-voiajor șomer, pe nume Charles Darrow, se retrăgea în subsolul casei sale. Nu avea bani, nici perspective, dar avea o soție și doi fii pe care se străduia cu disperare să îi întrețină.
În timp ce stătea în subsolul rece și umed, lui Darrow i-a venit brusc o idee. A dezlipit o bucată de linoleum și a început să deseneze o tablă de joc cu străzile și proprietățile din Atlantic City. Dacă nu putea să își întrețină familia, putea măcar să o înveselească prin intermediul unui joc care le va aduce aminte de zilele mai bune pe care le petrecuseră împreună în vacanțe, pe plajele din New Jersey.
Mișcându-se repede, Darrow și-a terminat jocul și l-a prezentat familiei. Au devenit dependenți de el rapid. Le plăcea să cumpere porțiuni din tabla de joc și case în miniatură, cu banii de hârtie pe care îi crease Darrow, și să mute pe tablă pionii – un degetar, o agrafă de birou, un nasture –, în sunetul zarurilor care se rostogoleau.
Darrow a hotărât să încerce să lanseze jocul pe piață. A trimis invenția giganților industriei de jocuri, Parker Brothers și Milton Bradley. Ambii l-au refuzat. Darrow a insistat însă, și încet, în mare parte datorită recomandărilor prin viu grai, jocul a început să se vândă. Parker Brothers, companie aflată atunci în pragul colapsului economic, s-a răzgândit și a cumpărat „jocul monopoly” al lui Darrow. A devenit un succes răsunător și i-a salvat de la pieire atât pe Parker Brothers, cât și pe Darrow.
La mijlocul anilor 1930 și multe decenii după aceea, compania Parker Brothers includea această poveste convingătoare despre crearea jocului în fiecare cutie de MONOPOLY pe care o vindea.
Exista o singură problemă: povestea nu era chiar adevărată.
*
Ralph Anspach, profesor de economie la Universitatea de Stat din San Francisco, trântea portiera mașinii. Era în sfârșit acasă. Fusese încă o navetă chinuitoare, din San Francisco, unde își ținea cursurile, la Berkeley, unde locuia împreună cu familia sa.
Urcă bombănind, cu paşi apăsați, scările casei sale în stil victorian – șubredă, dar surprinzător de impunătoare. Traficul de la ora de vârf dintre San Francisco și Berkeley fusese mereu insuportabil, dar acum el și ceilalți navetiști trebuiau să înfrunte kilometri de coloane de mașini care se retrăgeau către ieșirile de pe autostradă, în căutare de benzină. Era anul 1973 și începuse criza națională a petrolului. Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), condusă de membrii săi arabi, crescuse prețul petrolului la nivel mondial, marcând astfel finalul deceniilor în care energia fusese accesibilă. Intraseră în vigoare mecanismele de control al prețului impuse de guvernul Statelor Unite, dar și sistemele de raționalizare. În anumite zile, se vindea benzină doar celor cu plăcuțe de înmatriculare care se terminau cu numere impare; în alte zile, celor cu plăcuțe care se terminau cu numere pare. Ralph a izbit cu piciorul în podea. Asta se întâmplă atunci când se impune monopolul, credea el.
Un bărbat cu o înfățișare dezordonată, în jur de 45 de ani, Ralph avea ochi albaștri, pătrunzători, și aproximativ 1,75 m înălțime. Fiul unui bancher evreu și al unei casnice, se născuse în 1926, în micuțul oraş liber Danzig, aflat sub administrarea guvernului polonez, dar și în umbra statului nazist al lui Adolf Hitler, aflat în ascensiune. În copilărie, Ralph se obișnuise cu sloganurile antisemitice, cu batjocura copiilor și cu ideea de a se ascunde pe străzi care se înfundau, pentru a evita un potențial conflict. Cu toate acestea, din fericire, el și familia lui au părăsit orașul Danzig în 1938 și s-au stabilit la New York, unde Ralph a mers la școală, a avut diverse slujbe pentru a-și ajuta familia să o scoată la capăt și a devenit cetățean al Statelor Unite. După ce a absolvit liceul, a intrat în serviciul Armatei Statelor Unite și a fost repartizat în Filipine în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1948, Ralph a luat parte la Războiul Arabo-Israelian. A călătorit prin regiune sub pretextul că este fermier, dar de fapt a luptat de partea israelienilor, ignorând faptul că Statele Unite, în baza unui decret de neutralitate, interziseseră cetățenilor săi să ia parte la război. Ralph nu era genul care să stea cu mâinile în sân în timp ce alții acționau. Când credea în ceva, lupta pentru acel lucru.
După ce a deschis ușa din față, Ralph şi-a salutat soția, Ruth, și pe cei doi fii – Mark, de 12 ani, și William, de 7 ani. Abia aștepta să ia o cină modestă împreună cu ei și, de ce nu, să joace după aceea împreună un joc de societate.
Ralph o cunoscuse pe Ruth, fiica celebrului economist Leo Rogin, pe vremea când erau amândoi studenți la Berkeley. Ea studia ca să obțină diploma de licență, iar el spera la o diplomă de doctorat. Ruth era minionă, inteligentă și la fel de interesată de cauzele sociale și politice cum era și el. Împreună, cei doi au participat la marșurile împotriva Războiului din Vietnam și la marșurile organizației Women for Peace (Femei pentru pace). Ruth a fost una dintre fondatoarele filialei din Berkeley a acestei organizații și a coordonat nenumărate întruniri și campanii de informare. Câțiva ani mai târziu, în 1988, Ralph avea să descopere că se număra printre cei a căror implicare politică de la acea vreme ajunsese în atenția Biroului Federal de Investigații, care începuse, printre altele, să îi cerceteze „loialitatea” și să îi monitorizeze deplasările.
În acea seară, după cină, fiii lui Ralph i-au propus să joace împreună MONOPOLY și au scos nerăbdători din dulap binecunoscuta cutie lungă și albă. La fel de inteligenți și îndrăzneți precum părinții lor, băieții erau mai maturi din punct de vedere politic decât majoritatea copiilor de vârsta lor și jucau de mici MONOPOLY. Le plăcea totul la acest joc: proprietățile emblematice din Atlantic City, casele micuțe, bancnotele de joc, pionii specifici. Obiectivul jocului era să-ți ruinezi toți oponenții și să fii ultima persoană care rezistă, achiziționând proprietăți imobiliare și încasând chirii. Pe măsură ce jucătorii își făceau turul pe tabla de joc, achiziționau proprietăți sau negociau tranzacții pentru ele. Apoi încercau să obțină un grup de figurine de aceeași culoare și să construiască locuinţe și hoteluri pe proprietățile pe care le aveau sub monopol pentru a mări chiriile, golind astfel cuferele rivalilor.
În timp ce băieții aranjau tabla de joc și numărau banii, Ralph și-a adus aminte că jucase primul lui joc MONOPOLY în Cehoslovacia, în 1937. Fratele lui mai mare, Gerry, îi propusese să joace acest joc, care, la acea vreme, era pe piață de numai câțiva ani. MONOPOLY i-a oferit lui Ralph una dintre primele imagini ale Americii, un ținut încă foarte îndepărtat pe atunci, care exista numai în atlase și pe globurile pământeşti miniaturale, la ani lumină distanță de Europa întunecată.
Cartea Monopoliștii poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
0,0 rating
ISBN-10: 6069134869
ISBN-13: 9786069134863
Goodreads: 107528424
Author(s):Publisher:
Published: //
Fragmentul zilei – 16 aprilie 2020: Monopoliștii – Mary Pilon