La scurta și viteaza campanie românească din Bulgaria participă și doi apropiați ai lui Mateiu, dandy-ul Adrian Maniu și Ion Pilat, proaspăt licențiat la Paris, ambii cu firave încercări poeticești, dar cu solide rente boierești. Revin teferi la traiul lor, rimând mai departe pentru propria satisfacție. Rămas în capitală, nemobilizabil, întorcându-și privirea către politichia internă, oficialul Caragiale jr. semnează în Presa un articol plin de stupefacție: „Acum când se confirmă informația că principele Bibescu s-a înscris în Partidul liberal, al celor ce au alungat pe părintele său de pe scaunul țării, urmărindu-l și în mormânt cu calomnia, avem dreptul să întrebăm ce cauze au putut determina această bizară acțiune. Părintele noului liberal era în 1878 candidat la tronul Bulgariei și, poate, fără grava sa îmbolnăvire am fi avut azi o dinastie română peste Dunăre!”.
Un principe de sânge hainindu-și spița, dezicându-se de mărețul ei trecut. Pentru a intra în cârdășie cu parveniții parveniților! Cu drojdia complotiștilor de la Mazar Pașa. Cine-și poate închipui una ca asta?
Și nu e singura iritare de la începutul verii: în Monitorul Oficial din iulie apare decretul care numește în gradul de cavaler al ordinului Coroana României pe domnul Mateiu Caragiale, șef de cabinet al ministrului Lucrărilor publice. În inferiorul grad de cavaler, la nivelul în care numărul membrilor nu avea limită! Și nu în cel de ofițer, în care puteau fi nominalizate maxim o mie de persoane.
„Sunt adânc jignit, dargă Amice, propus ofițer al Coroanei României de ministrul Artelor, n-am fost făcut decât cavaler. Și ar fi fost unica distincție cari m-ar fi răscumpărat de acest post. Cu atât mai mult cu cât activitatea mea e total diferită de a celorlalți șefi de cabinet, pentru cari funcția nu este decât o sursă de foloase și privilegii, oricum disproporționate cu meritele lor. Iată, imbecilul de Ciorănescu a decroșat cinci cravate de comandor și două plăci de mare ofițer – atâtea a obținut Take pentru șeful său de cabinet. Prevăd totuși că reușita ce visez va schimba natura aceasta injustă.
În ce te privește, văd că tot ce ți-am prorocit se realizează: încalți cei mai fini pantofi, o ai pe Marquisette, tapezi un Bourgeois. Stau și-mi imaginez ce succese am avea noi în acțiune dublă, cu meloane, apartament estic, auto și alte producții ale civilizației! Intră peste tot Nicolas, cercetează bine terenul, acolo e glia noastră. Aici, la o recepție, am văzut-o pe Cecile, tipessa ta favorită; era însoțită de un animal a partir de province, așa teribil cum nu am mai văzut, un fel de creol, îmbrăcat ca pe vremea lui Metternich: redingotă de catifea lungă până la călcâie, lanț de aur, breloques și butoni de câteva kilograme. Se uita la toate lucrurile cu niște ochi de bou. Cecile s-a făcut mai frumoasă și nu mai e în doliu. Sânii i se văd din decolteu ca niște pleoape coborâte. Te-ai duce după ea nechezând. O pot face? La minister îmi revine mie să descurc ițele, ceea ce mă obligă la adevărate tururi de forță. Aproape toată puterea mea de muncă și priceperea, pe cari nici măcar nu le bănuiam, le risipesc în activități ridicole.”
Încercând să nu se lase cuprins de amărăciune, Mateiu își amintește că în acest iulie se împlinesc șase ani de la miezul ultimei sale escapade berlineze. Ce vară! Începută platonic în Tiergarten, continuată în Grunewald, cu Gertrude, punctată focos de hanovriană, încheiată dramatic sub amenințarea chinezului Fernandei.
Cu imaginea zilelor petrecute acolo și cu ideile conturate, se dedică istorisirii pe care o denumise Remember. Trecând la întâia redactare a textului, e sigur pe el, calm și satisfăcut. Are talentul, răbdarea și priceperea unui profesionist. Ce naște din Ion Luca… Îl macină doar faptul că nu intră în atenția contemporanilor; cu toată ținuta dandy, rămâne un cvasinecunoscut, un marginal. Desigur, pentru public, pentru cunoscuți, viața de haitalâc a tatălui Caragiale fusese simpatică, fiindcă era mai pe înțelesul tuturor. Oricât ar ieși în lume însă, progenitura <<simpaticului>> nu prea era agreată, comportarea sa fiind de o sobrietate dezarmantă.
E drept, lumea prin care trece acesta este mai puțin cea a localurilor și mai mult cea politică. „Am mers după-amiază la Cameră; am mers cam în silă: avea să-și dezvolte interpelarea asupra situației guvernului cea mai mârșavă dintre javrele cari au ajuns oameni mari la noi și din cele mai tăvălite, la tot prilejul, de ministrul meu. Bădărău s-a arătat și acum la înălțime.”
Da nu ministrul lui îi procură prima distincție de care este mândru, ci Nicolau de la Instrucția publică; la propunearea acestuia, pe 5 august Mateiu este medaliat pentru merite literare. Care se reduceau, până una-alta, la sonetele tipărite în paginile Vieții Românești.
Cartea M J C poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,0 rating based on 18 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734655299
ISBN-13: 9789734655298
Goodreads: 26211163
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 9//2015
Acesta este „romanul“ ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, impletire de autentic, imaginatie si verosimil pe scena belle epoque a lumii dimbovitene. O lume urmarita atit din exteriorul, cit si din interiorul unui cuget aparte, cugetul „celui mai reactionar scriitor roman“. Personajul este unul cu totul special, semet, nonconformist, dificil de acceptat. Tinar, isi tese cu obstinatie modul de existenta si infatisarea de veritabil dandy, scandalizindu-si filistinii contemporani, in frunte cu celebrul sau tata. Matur, se izoleaza in tinuta si trufie, ajungind personalitatea cea mai ciudata a Bucurestiului interbelic. Devine, din bastardul „berarului“ Caragiale, urmasul contilor transilvaneni pe care-i adoptase. Isi traieste ultimul deceniu in casa boieroaicei Marica Sion, cirpind mosia acesteia din Baragan, pe care se incapatineaza sa o transforme intr-o adevarata seniorie. Acum, prin toata fiinta, demonstreaza ceea ce dorise: noblesse, elegance, style. Aproape ca se rupe de vremea lui, vremea in care „alesii vulgului incep sa imbaloseze totul“. Tinjea dupa Romania dinainte de primul razboi, asa cum tinjesc unii dintre noi dupa Romania dinaintea celui de-al doilea.
Fragmentul zilei – 17 iunie 2020: M J C – Ion Iovan