De la adăpostul pelerinei lui Gandalf, Pippin privi afară. Se întrebă dacă era cu adevărat treaz ori încă mai dormea, cufundat în acel vis repede schimbător în care căzuse de când începuse marea călătorie călare. Lumea întunecată trecea cu repeziciune pe lângă ei, vântul șuiera cu putere în urechile lui. Nu zărea altceva decât stele rotitoare și, departe, în dreapta, umbre uriașe desenate pe cer, acolo unde munții de la Miazăzi rămâneau în urmă. Somnoros, Pippin încercă să socotească în minte ceasurile și etapele călătoriei lor, dar memoria îi era amorțită, nesigură.
Călăriseră la început cu mare viteză, fără să se oprească, apoi, în zori, Pippin zărise o lucire palidă, aurie, și curând ajunseseră în orașul acela tăcut și în casa cea mare și pustie de pe deal. Abia apucaseră să se adăpostească acolo, când umbra înaripată a trecut din nou peste ei și oamenii s-au pierdut cu firea de frică. Dar Gandalf îi susurase vorbe liniștitoare, astfel că el adormise într-un colț, obosit, încă neliniștit, dându-și oarecum seama de forfota din jur, veniri, plecări, oameni vorbind între ei, Gandalf împărțind ordine în dreapta și-n stânga. Și iarăși au pornit călare și au călărit toata noaptea. Fusese a doua, ba nu, a treia noapte de când se uitase la Piatră, și la această amintire îngrozitoare se dezmetici de-a binelea, scuturat de un fior, iar șuierul vântului se umplu deodată de voci amenințătoare.
Pe cer se aprinsese o lumină, o pălălaie de foc galben în spatele unor bariere întunecate. Preț de o clipă, Pippin se ghemui înfricoșat, întrebându-se în ce țară înfiorătoare îl ducea Gandalf. Se frecă la ochi și abia atunci băgă de seamă că ceea ce vedea era luna, aproape plină, care se ridica deasupra umbrelor de la răsărit. Carevasăzică, noaptea abia începuse si călătoria avea să continue alte multe ore în întuneric. Se foi și întrebă:
– Unde suntem, Gandalf?
– Pe tărâmul Gondorului, răspunse vrăjitorul. Țara Anorien încă nu s-a sfârșit.
O vreme se lăsă din nou tăcerea. Apoi:
– Ce-i acolo? strigă Pippin dintr-odată, încleștându-se în mantia lui Gandalf. Uite! Foc, foc roșu! Sunt dragoni prin părțile astea? Uite, încă unul!
Drept răspuns, Gandalf strigă calului sau:
– Zboară, Iute ca gândul! Trebuie să ne grăbim. Nu mai avem timp. Vezi? Focurile de avertizare din Gondor au fost aprinse, semn că se cere ajutor. Războiul a început. Uite, e foc pe Amon Dân și pălălaie pe Eilemach; și uite cum se aprind cu iuțeală spre apus Nardol, Erelas, Min-Rimmon, Calendhad și Halifirien, la hotarele Rohanului.
În loc să-i dea ascultare, Iute ca gândul își opri galopul, mergând acum la pas, își înălță capul și necheză. Din întuneric îi răspunseră alte nechezături; curând se auzi tropăit de copite și trei călăreți se iviră, trecând pe lângă ei ca niște fantome zburătoare în lumina lunii, făcându-se nevăzuți la apus. Iute ca gândul își adună și el puterile și se avântă înainte, iar noaptea îl învălui precum un vânt vâjâietor.
Pippin simți cum îl cuprinde din nou picoteala, astfel că nu prea luă în seamă ce-i spunea Gandalf despre obiceiurile din Gondor și despre Seniorul Orașului care pusese să se facă vetre pentru focurile de avertizare pe piscurile aflate de-o parte și de alta a marelui lanț de munți; și cum Seniorul avea în acele locuri posturi de strajă unde se găseau întotdeauna cai pregătiți, gata să-i ducă pe soli până în Rohan, la Miazănoapte, și în Befalas, la Miazăzi.
– De mult n-au mai fost aprinse focurile de la Miazanoapte, spuse Gandalf, iar în vremurile de demult ale Gondorului nici nu era nevoie de ele, căci locuitorii de aici aveau cele Șapte Pietre.
Pippin se foi înfiorat.
– Dormi, dormi și nu te teme! spuse Gandalf. Doar nu te duci, așa ca Frodo, în Mordor, ci spre Minas Tirith, și acolo vei fi mai în siguranță decât oriunde altundeva în aceste vremuri. Dacă Gondor va fi învins ori Inelul va încăpea pe mâini străine, atunci Comitatul nu va mai fi loc de refugiu.
– Nu mă liniștesc cu nimic vorbele tale, spuse Pippin.
Cu toate acestea, somnul îl cuprinse pe de-a-ntregul. Și înainte să se cufunde încă o dată într-un vis adând, îsi mai aminti doar de o străfulgerare a vârfurilor albe și înalte, sclipind precum niște insule plutitoare deasupra norilor atunci când prinseră razele lunii ce apunea. Mai apucă să se întrebe pe unde s-o fi aflând Frodo, dacă ajunsese de-acum în Mordor, sau zăcea mort pe undeva, și nu avea de unde ști că Frodo, aflat undeva departe, se uita la aceeași lună care apunea dincolo de Gondor cu mult înainte să se ivească zorii.
Pippin se trezi din pricina zvonului de glasuri. Trecuseră încă o zi de fereală și o noapte de spaime. Se iveau zorii: frigul începutului de zi, neguri cenușii, reci, care-i împresurau. Iute ca gândul stătea lângă ei și din trupul lui asudat se înălțau aburi, grumazul însă și-l ținea drept, fără să dea semne de oboseală. Alături se afla o mulțime de oameni înveștmântați în mantii grele, iar în spatele lor se ivea din negură un perete de piatră. Părea pe jumătate ruinat, dar, înainte să se ridice de tot vălurile nopții, au începu să se audă zgomote de muncă zorită: lovituri de ciocane, zăngănit de mistrii, scârțâit de roți. Torțe și facle luceau stins ici și colo prin ceață. Gandalf stătea de vorbă cu oamenii aceia care îi ațineau calea; ascultându-i, Pippin își dădu dintr-odată seama că despre el vorbeau.
Cartea Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,6 rating based on 955.417 ratings (all editions)
ISBN-10: 6066093657
ISBN-13: 9786066093651
Goodreads: 20808730
Author(s):Publisher: RAO
Published: 11/23/2012
Bătălia finală împotriva lui Sauron, Seniorul Întunecimii. Dar Frodo şi Sam sunt singuri în Mordor, încercând să răzbească până la Hăul Destinului pentru a distruge Inelul Suprem. Lupta lor pare fără sorţi de izbândă, însă micuţii hobbiţi sunt mai puternici decât ar fi crezut oricine. Din păcate, triumful binelui nu este absolut. Hobbiţii se vor întoarce în Comitat, dar cel de-al Treilea Ev al Pământului de Mijloc ia sfârşit. Începe Evul Puterii Omului şi nu se ştie dacă oamenii vor avea înţelepciunea şi curajul să-şi distrugă propriul Inel al Puterii sau dacă vor fi ei cei distruşi.
Fragmentul zilei – 17 mai 2020: Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui – J.R.R. Tolkien