Nici un organism viu nu poate să ducă o existență sănătoasă în condiții de realitate absolută pentru prea mult timp; se spune că până și ciocârliile și cosașii visează. Hill House, antiteza sănătății mentale, se înălța singuratică pe fundalul dealurilor, iar înăuntrul ei sălășluia întunericul; așa dăinuise vreme de mai bine de optzeci de ani și poate că avea să mai dăinuie încă optzeci. Înăuntru, pereții se înălțau drepți, cărămizile se aliniau ordonat, podelele erau ferme și ușile erau închise pe bună dreptate; liniștea se sprijinea cu nădejde de lemnul și piatra casei, și orice umbla pe acolo, umbla în singurătate.
Doctorul John Montague era un savant; își luase doctoratul în antopologie cu sentimentul obscur că acest domeniu îl va apropia cel mai mult de adevărata sa vocație: analiza manifestărilor supranaturale. Făcea uz de titlul lui în mod sistematic, sperând ca diploma să-i confere un aer de respectabilitate, dacă nu de autoritate academică, în condițiile în care investigațiile lui nu erau chiar științifice. Îl costase destul de mult, atât financiar, cât și ca orgoliu, de vreme ce nu era un milog, să închirieze Hill House pentru trei luni, dar se aștepta să fie răsplătit cu vârf și îndesat de senzația plăcută pe care avea să i-o stârnească publicarea lucrării lui de căpătâi, tratând cauzele și efectele anomaliilor paranormale dintr-o casă despre care se știa că este „bântuită”. Își dedicase viața găsirii unei case care să fie cu adevărat bântuită. Când aflase de Hill House, la început fusese sceptic, apoi plin de speranță, apoi înverșunat; nu era genul de om care să lase să-i scape comoara odată ce o găsise.
Intențiile doctorului Montague cu privire la Hill House derivau din metodologia curajoșilor vânători de fantome din secolul al XIX-lea; urma să locuiască efectiv acolo și să observe ce se întâmpla. Inițial voise să urmeze exemplul acelei lady anonime care se mutase în Ballechin House și, pe toată durata verii, îi găzduia pe doritorii, atât cei sceptici, cât și cei convinși, crochetul și căutarea fantomelor fiind atracțiile principale, dar scepticii, pasionații și jucătorii buni de crochet sunt din ce în ce mai rari în ziua de azi; doctorul Montague se vedea forțat să angajeze asistenți. Poate că stilul de viață mai tihnit al epocii victoriene se potrivea mai bine cu investigațiile paranormale, sau poate că documentarea minuțioasă a fenomenelor dispăruse ca metodă de determinare a realității; în orice caz, doctorul Montague nu numai că trebuia să-și angajeze asistenți, dar mai întâi trebuia să-i găsească.
Deoarece se considera atent și conștiincios, petrecut destul de mult timp în căutarea acestora. Inspectă meticulos registrele societăților de cercetare a fenomenelor paranormale, arhivele ziarelor de scandal, rapoartele parapsihologilor și compuse o listă cu numele unor oameni care fuseseră implicați în evenimente paranormale, într-un fel sau altul, indiferent pentru cât de scurt timp sau cât de dubioase ar fi fost circumstanțele. De pe lista lui elimină mai întâi numele persoanelor care muriseră. Apoi, după ce șterse numele celor care i se păreau avizi de publicitate, cu o inteligență sub medie sau neadecvați pentru că aveau o tendință clară de a se plasa în centrul atenției, îi rămaseră doisprezece indivizi. Fiecare dintre aceștia primi apoi o scrisoare de la doctorul Montague prin care era invitat să-și petreacă toată vara sau o parte din ea într-o casă confortabilă, veche, dar complet echipată cu canalizare, electricitate, încălzire centrală și saltele curate. Scopul șederii era să observe și să studieze diversele povești neplăcute despre casă, care se răspândiseră în cei optzeci de ani de existență. Nu se menționa explicit că Hill House ar fi fost bântuită, deoarece doctorul Montague era un om de știință și, până când nu avea să trăiască pe pielea lui o manifestare paranormală la Hill House, nu se putea pronunța. În consecință, scrisorile lui aveau o anumită demnitate ambiguă, calculată în așa fel încât să stârnească imaginația unui anumit tip de cititor. Primi răspunsuri la patru dintre cele douăsprezece scrisori; ceilalți opt candidați ori se mutaseră și nu lăsaseră noua adresă, ori își pierduseră interesul pentru supranatural, sau poate că nu-l avuseseră vreodată. Celor patru care-i răspunseră, doctorul Montague le scrise din nou, indicându-le ziua când casa avea să fie locuibilă și adăugând informații detaliate despre cum puteau ajunge acolo, deoarece, așa cum se vedea obligat să explice, informațiile legate de situarea ei precisă erau greu de obținut, mai ales din partea comunității rurale din jur. Cu o zi înainte de a pleca spre Hill House, doctorul Montague se lăsă convins să primească în compania lui selectă și un reprezentant al familiei care deținea casa; tot atunci, unul dintre candidați îi trimise o telegramă prin care-l anunța că renunță, dintr-un motiv evident fabricat. Altul nu mai ajunse deloc și nici nu mai scrise, poate din cauza unei probleme personale urgente. Ceilalți doi veniră.
Cartea Casa bântuită poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 334.043 ratings (all editions)
ISBN-10: 6063337830
ISBN-13: 9786063337833
Goodreads: 46039878
Author(s):Publisher: Litera
Published: 5//2019
Patru persoane au sosit la Hill House: doctorul Montague, un savant care caută dovezi solide legate de manifestările supranaturale; Theodora, asistenta sa drăguță și sensibilă; Luke, un aventurier și viitorul moștenitor al Hill House; și Eleanor, o tânără singuratică, fragilă, cu un trecut întunecat. Dar ceea ce la început pare să fie un experiment nevinovat, o întâlnire misterioasă cu niște fenomene inexplicabile, se dovedește rapid a fi o călătorie în cele mai cumplite coșmaruri ale celor patru și o investigație căreia mulți dintre ei s-ar putea să nu-i supraviețuiască.
Fragmentul zilei – 19 aprilie 2020: Casa bântuită – Shirley Jackson