Trăiesc. Mor. Și mă doare!
Fiecare clipă din viața mea pare a fi mereu ultima. Mă sufoc. Plămânii îmi ard. Lacrimile îmi inundă și ultima fărâmă de suflet. Adevărul e că mor. Cad în genunchi și încerc să adun cioburile. Sunt blocat într-o lume de orbi și eu sunt surd. Ei vorbesc despre ce aud, iar eu despre ce văd și cumva contradicțiile astea mi se sparg mie în cap. Mor în mijlocul mulțimii și nimeni nu vede asta.
Urăsc lumina, dar mi-e frică de întuneric. Iar de fiecare dată când mi-e frică vreau să închid ochii. Îmi vine să urlu, să arunc cu pumnii în stânga și în dreapta. Îmi vine să fug, dar ceva mă ține captiv în orașul ăsta nenorocit. I-am invidiat pe cei care au avut curajul să plece, pe cei care și-au cruțat propriul destin și asta pentru că ei aveau de ales. Eu n-am. Sunt legat de un oraș care mi-a furat și ultima picătură de umanitate. Sunt legat de o familie destrămată. Sunt legat de un tată pe care îl urăsc mai mult decât orice. Îl urăsc pentru că atunci când îl privesc, mă văd pe mine.
Aceiași ochi negri în care iadul pare să-și fi revărsat negura. Același păr des, negru ca abanosul, ce ar face geloasă și cea mai întunecată noapte. Același zâmbet fermecător, al naibii de perfect. Și aceeași aroganță transmisă prin toți porii. Același monstru ascuns în spatele unei măști frumoase!
Victor Mayhem a știut dintotdeauna să atragă priviri, iar în seara asta nu face excepție. Mi-am petrecut ultimele douăzeci de minute analizându-i comportamentul și acum înțeleg de ce lumea îl crede un om perfect. E un actor bun. Dacă ar ști să joace și rolul de tată atât de bine, viața mea ar fi un rai. Dar adevărul e că nu sunt decât un bilet necâștigător de care el încearcă să scape.
Sunt un ratat, o rușine, un nimic. Și toate astea într-o zi bună.
Opresc unul dintre chelneri și îmi iau un pahar de whiskey. Lichidul chihlimbariu îmbracă paharul de cristal într-o mantie de mătase rece. Din celălalt colț al camerei, privirea tatălui meu îmi îngheață sângele în vene. Dau paharul pe gât dintr-o singură înghițitură și simt cum tot corpul îmi e cuprins de euforie. Sala de bal e plină ochi cu investitori – ceasul tipului din dreapta mea ar putea hrăni cinci copii pentru tot restul anului. Arunc o privire în partea stângă – gulerul din blană naturală de zibelină, ce îmbracă gâtul unei blonde însoțite de unul care pare a-i fi tată, ar putea să salveze viața puștiului bolnav de cancer despre care am citit azi dimineață în ziarul local. Izbucnesc dezgustat. Asta e lumea în care el încearcă să mă facă să mă integrez.
– Noah!
Instinctiv, îmi îndrept spatele. Simt cum masca începe să-mi topească pielea. Orice urmă de sentiment de pe chipul meu dispare.
Sunetul tocurilor ei devine și mai evident cu cât se apropie de colțul întunecat în care am ales să-mi petrec restul serii. Anna, mama mea vitregă, eclipsează pe toată lumea cu rochia de un roșu ponceau. La gât îi strălucește un șirag de perle naturale care a costat o avere. Îmi zâmbește. Eu încă pot simți urmele alcoolului. Înghit în sec și îmi ridic privirea spre ea.
– Trebuie să mergi pe scenă.
Îmi spune asta de parcă toată afacerea depinde de mine. Când, de fapt, sunt doar o marionetă care trebuie să înșire câteva minciuni unor străini.
Acum două săptămâni, când am aflat că va trebui să țin un discurs la dineul organizat de Mayhem Industries pentru demolarea hotelului Lux, am râs. Am râs pentru că nu aveam să susțin niciodată demolarea unui monument arhitectural de o asemenea anvergură. Am râs pentru că știam că aveam să spun exact opusul a ceea ce voia tata să spun. Am râs pentru că își semna condamnarea la moarte cu zâmbetul pe buze.
Las paharul gol pe masă și oftez afectat. Anna îmi zâmbește cu căldură și îmi fixează papionul albastru pe care mi l-a oferit cadou mai devreme în seara asta. Pare mândră de mine. Toată mândria aia se va risipi.
– Vei fi minunat! mă încurajează cu un glas jos și îmi plasează un sărut pe obraz.
– Întotdeauna sunt! trântesc aprig și mă îndrept spre microfonul așezat cu grijă în mijlocul sălii.
Reflectorul mă orbește.
Lumină.
Vreau să închid ochii.
Trag aer în piept și fixez mulțimea. Tata își odihnește leneș un braț pe talia Annei, privindu-mă dur. Toți se așteaptă ca eu să susțin dezvoltarea firmei, să strig în gura mare că petrolul e superior istoriei, că banii nu au miros și origine. Ceva în sufletul meu se strânge.
Ți-o faci cu mâna ta, Noah!
Te aud. Te aud cum te zbați, cum țipi. Și nu știu dacă vreau să-ți mulțumesc sau să-ți pun la îndoială fiecare decizie luată. Nu știu dacă ar trebui să te înțeleg sau să te fac să regreți tot ce ai făcut. Nu știu dacă ar trebui să te accept așa cum ești sau dacă ar trebui să scap de tine. Adevărul e că nu știu! Stau zile întregi ascultându-te. Plângi, de cele mai multe ori. Uneori țipi și eu mă prefac că nu te aud, mă prefac că nu ești captiv în interiorul meu și îmi sfâșii carnea. Mă prefac că nu mă îndemni spre întuneric. Te cerți! Te cerți cu mine, cu tine, cu el. Și acum mă conduci direct spre eșec, iar eu te urmez orbește.
Fixez microfonul la nivelul buzelor și zâmbesc. Oare și în ochii lor sunt tot o replică de-a tatei?
– Bună seara! încep calm, cântărindu-mi cuvintele. Piața petrolieră a fost și este una dintre cele mai mari din lume, atât de mare încât nu se poate spune cu exactitate suma pe care afacerile cu petrol o înregistrează. Dar eu vă pot destăinui faptul că Rusia, unul dintre cei mai mari exportatori ai lumii, pierde două miliarde de dolari la fiecare variație de preț a unui baril.
Cartea Puls în alb și negru poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,3 rating based on 77 ratings (all editions)
ISBN-10: 6060292232
ISBN-13: 9786060292234
Goodreads: 53335195
Author(s):Publisher: CREATOR
Published: 5/14/2020
Demonii pot fi salvați de îngerii potriviți…
Noah Mayhem este un tânăr cu o viață aparent perfectă, dar cu trăiri intense care îi macină sufletul. Crescut și educat între cele două extreme, decizia lui a fost întotdeauna grea. A fost născut de un înger și pentru un timp a iubit lumina, dar a crescut fiind educat de diavol. Și deși este îngrozit de întuneric, atracția pe care o simte pentru demonic este incontestabilă. Mintea lui este construită sub formă de contradicții care-l fac să acționeze impulsiv și să nu-și prețuiască viața. Tulburarea psihică de care suferă îl izolează de tinerii de vârsta lui, îl maturizează înainte de vreme și îl face să privească lumea ca pe propriul lui iad. Noah este convins că îngerii se nasc în infern și sunt condamnați să trăiască în rai, dar toată viața râvnesc să se întoarcă acasă. Se îndrăgostesc de demoni și cad.
Collene Myers a căzut…
Viața ei se schimbă atunci când se îndrăgostește de Noah, băiatul care a suferit atât de mult încât a simțit nevoia să-și întipărească durerea pe trup. Este hotărâtă să-i demonstreze că nu există rană pe care iubirea să nu o poată vindeca.
Dar va fi iubirea lui Collene suficient de puternică pentru a închide răni?
Fragmentul zilei – 19 mai 2020: Puls în alb și negru. Vol.1 – Laura Hartte