Unde merge?
O aud Doamne Strânge burlanul cu mânurile Albe sau vinele Vinete Mănuşa trasă Întuneric văd numai când trec becuri Abur din gură Promoroacă colţul de la broboadă Şi în perii de sus de la buză Speriată Obrajii dezumflaţi Moi Găuri prin gură Îi curg mucii şi n-are ce face mi-i a râde Teotia Motia Doamne ce-i în urmă Nu Nu-mi place buşteanul Nins Acoperişul de tablă e îngheţat şi rotund sub burtă mă tem să n-alunece Mi-i milă de ea. Am scăpat Am scăpat Nu te bucura nu te bucura
– Unde se duce trenul ăsta?
Ar trebui s-o țin cumva. Cum să mă sucesc?
– Auzi ce spun? Poate ne duce la loc, în răsărit, la Kamceatka.
– Să ne ducă și la mama huciului, am scăpat!
Ce-am vorbit? Vorbele o ieșit din mine ca duhul, aproape că nu le-am spus. Ca fumul de la mașina trenului Te-nțeapă în ochi și-n gât și nu-i cald cum ai crede Numai șuberu-i călâu D e data asta-i gata Sunt evadat Doamne nu-ți întoarce fața nu lăsa să-i ardă Uite eu sunt aici Bag mâna Buzunarul cald Am acte
– Ţine-te cu amândouă. Să nu iei mânurile, că te duci!
Recele-mi face bine acolo Tabla-i rece Ca o piele Un sloi de șoric
– S’nghețate?
– …Nu le simt.
– Să-ți trag broboada sub burtă?
– Am șorțul, îmi spune.
Măcar o stație O gară Nu poți să mergi mult în fum de cărbune te-omoară. Dar o stație poți La prima Scară de fier lângă frână Rece la plămâi.
– Într-un ceas, două, oprește el într-un loc și poate intrăm undeva. Or să fie vreo sută de kilometri. Timpul trece, nici nu știi când. Numără. Numără în cap ca să nu te mai gândești.
Mi-i foame și nu pot să umblu cu mâna. Cu fața-n jos Rece acolo E bun Totu-i să-ți ții mintea cu treabă Unu trei patru Un doi tri patru cinci șase șepte Câte cinci în coloană v-aliniați Stepanenko tablagiu trei table Rândul din dreapta un pas la dreapta Mișcă bandiți Stepanenko și Kliucikov Dă Doamne să nu greșească să nu se-apuce iar de numărat! Suflă ascuțit îți vâră rece sub telogreică. Câte cinci în coloană! Stânga la mine!
– Comandanții de plutoane, cinci pași în fața companiei! De la sergent la fruntaș. Executarea! Un doi trei patru stai!
Vaci Praf Cald Vacă Dom’ colonel bărbat frumos Călare Pentru onor Ne sucim pe blacheuri. Trântim din călcâie Scoatem praf
– Românii, la stânga! Stai! Basarabenii, la dreapta! Stai!
Cine-i român.
Și bucovinenii Bucovinenii ce fac.
Și eu și românii ne-ntoarcem polog La stân-ga La stân-ga v-aliniați La dreap-ta La stângamprej or Un doi În front v-aliniați Mă uit la români Sunt gradat basarabean Am dinainte gradat regățean Nu-l cunosc Caporal regățean Se uită la mine Tremură buza Glas colonel Glas ud
Bună ziua băieți dragi ostași! Ora 12, în conformitate pactul germano-sovietic Basarabia o fost cedată. Ordinul Marelui Stat Major al Majestății sunt nevoit dezarmez. Ordon executarea și rog să vă supuneți Muniția și armamentul se depun Fiecare în liniște.
Știulboană de praf Nicio zeamă de vânt dar colbul se urcă Semn că cineva aproape și-o pus ștreangul Urcă de sub bocanci și intră în ochi Plâns de om călare Colonel încălecat Numai bărbatul înăsprit și închis e în stare să plângă din gât Nici mama Nici Aliona Vera O plâns și compania.
Bușesc în plâns.
Ilie fără țară.
Ies voluntar. Îmi place să săp. Îngropăm un tun românesc în pământ românesc ca să-l scoată românii când le-a fi lor momentul. Îmi bate epoletul, mi-o căzut bumbul.
– Care-i ținuta, sergent?
– S-o rupt, să trăiți!
– Ia de la un camarad din Regat! Schimbați bumbi între voi ca s-aveți ce vă da îndărăt când vă cheamă sub arme. Executați foc!
Fața lui domn’ colonel Palmă de bărăgan lată Călâie Unsoare Aspră Aspreală Volbură Suge colbul.
Ne rupem bumbii și-i schimbăm. Mie mi s-o nimerit unul nou. Îi lucios. Tragem cu pușca în aer și plecăm la ordin, unii înspre apus, alții la răsărit. Ne fâlfâie la toți epoleții pe umeri ca niște fluturi de cârpă. Parcă dăm din mână, așa cum ne depărtăm noi abătuți și spate la spate, basarabeni, regățeni.
Sunt o iapă; Motia de la poartă! Cu ce-i mai rea iapa de Nastea, care o căzut și ea în fundul Kolâmei, în blocul ei împuțit, cu bucătăria și closetul la comun? Și-n greața aceea de miros care nu iese; n-ai decât să crăpi ușa, du-te și ține geamurile deschise toată iarna, cât vrei. Dă cu degetul, e-un abur gros de curge pe pereți și pute ca smoala. Nu mai spun de liota de plozi nemâncați careți tropăie-n cap. Cine nu știe ce-i Kern-ul, îi spun eu! Eu, unde stau eu? La Paris?! Slavă Maicii Precista, măcar nu-s la bloc. Cu ce-s mai brează, te-ntreb? Că nu vin ca ea la poarta lagărului să-mi caut bărbat? Ne nada, mirsi, am fost cununată, mie mi-ajunge. Și nici n-am obrazul, nu te supăra. Să te văd cum ieși tu după douășcinci de ani! Iese nenorocitul, vai de capul lui, îl bate vântul cu pantalonii ghem pe el, se bălăbăne pe picioare, nici n-apucă să clipească din ochi ca să vadă încotro, și tu ca ploșna pe capul lui: unde te duci, bre, omuleanule, cine crezi că te-așteaptă? Ce casă mai găsești tu acasă? Cine-ți dă de lucrat? Rămâi zdesi cu Nastenka, hai să-ți dau să mănânci și intrăm la reuniunea tovărășească. Poate-ți iau și cizme de piele.
Cartea Strigoi fără țară poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,6 rating based on 5 ratings (all editions)
ISBN-10:
ISBN-13: 9789738097889
Goodreads: 23445554
Author(s):Publisher: Adenium
Published: //2014
Pe drumurile foarte lungi ale acestui pustiu asurzitor ai sa vezi, daca esti norocos, intrupari sfinte precum si ademenitoare caderi in pacat.
Unde-i cel mai impovarator dintre ele, ca sa-l poti recunoaste? Cel facut in nemernicie cu trupul sau insasi tradarea? Poate fi Iuda iertat, daca toate prin cainta se iarta. Imi spui ca speranta-i lasata chiar pentru toti?
Mircea Daneliuc (n. 1943) este un celebru regizor, scenarist, actor si prozator roman. Volume publicate: Pisica rupta (roman, editia I, 1997), Marilene (roman, 1999), Schiopul binemirositor (teatru, 1999), Doi pinguri (teatru, 2000), Apa din cizme (roman, 2000), Strigoi fara tara (roman, editia I, 2001), Carlo Carlini, iluzionism (teatru, 2003), Petru si Pavel (roman, 2003), Femei in ghips (teatru, 2005), Ora lanti (roman, 2007), Cele ce plutesc (roman, 2009), Doua spalari pe cap (proza scurta, 2010), Baiatul fara sprincene (nuvele, 2012). De acelasi autor, la Editura Adenium au aparut volumele Pisica rupta (editia a II‑a, revazuta si intregita) si Ca un gratar de mici. Un picior de plai, cu spitul.
Fragmentul zilei – 20 decembrie 2019: Strigoi fără țară – Mircea Daneliuc