Nimic nu a fost mai dificil pentru comuniști decât să-și prezică viitorul. Nici unul dintre creatorii Uniunii Sovietice nu-și putea imagina că, după moartea lui Lenin, toți membrii Biroului Politic cu care acesta a organizat Marea Revoluție Socialistă vor fi etichetați drept „trădători” și vor fi împușcați. Nici unul dintre participanții la Congresul al XVII-lea al PCUS, numit și „Congresul Victorioșilor”, nu a putut prezice că, din totalul de 1966 de delegați la acel congres, 1108 vor fi de asemenea etichetați drept „trădători și executați.
Comuniștii din România nu au făcut excepție. La 23 august 1944, regele Mihai a devenit erou internațional pentru că a întors armele împotriva naziștilor, scurtând considerabil cel de-al Doilea Război Mondial. El și generalul Dwight Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, au fost doi dintre cei cinci oameni de stat din lume decorați atât de președintele american, cât și de Stalin. Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost atât de impresionat de curajul tânărului rege, încât i-a sărutat mâna când s-a prezentat prima oară în fața lui. Nimeni nu a putut prezice atunci că peste doar trei ani același Dej îl va numi pe același rege „spion”, îi va retrage cetățenia țării în care s-a născut și îl va expulza din România.
Cartea mea Orizonturi Roșii, care s-a tradus până acum în 27 de limbi, nu s-a bucurat de un tratament mai bun din partea comuniștilor români. Am împlinit recent matusalemica vârstă de 90 de ani și consider că a sosit timpul să prezint cititorilor din țara mea natală și trecutul adevărat al acestei cărți, a cărei istorie a fost și continuă să fie mutilată de securiști și de comuniști.
Iată, pe scurt, istoria adevărată a Orizonturilor roșii. La 28 iulie 1978, când avionul trimis de președintele american Jimmy Carter ca să mă aducă în SUA a aterizat pe aeroportul prezidențial din Washington DC, am avut o singură dorință: să ajut comunitatea de informații occidentală să eradicheze erezia Ceaușeștilor fără intervenție militară și să-mi eliberez fata, pe Dana, și pe soțul ei, Radu, ținuți în arest la domiciliu de Securitate. Cartea le este dedicată. Mi-au trebuit însă ani până să-i pot da lui William Casey, șeful comunității de informații externe a SUA de atunci, manuscrisul cărții Orizonturi Roșii.
Într-o scrisoare datată decembrie 17, 1985, Bill Casey mi-a scris că „președintele a citit manuscrisul cărții și a fost impresionat”. Președintele era Ronald Reagan, care ulterior a primit exemplarul numărul 1 al cărții, pe care a numit-o „my Bible for dealing with tyrans„.
Orizonturi roșii, care este de fapt un jurnal al ultimelor mele zile în apropierea lui Ceaușescu, a fost tradusă imediat în limba română și a fost introdusă „pe sub mână” în România. O ediție samizdat de buzunar în limba maghiară (acum piesă de muzeu) a fost introdusă clandestin în Ungaria.
În 1988 și apoi, din nou, în 1989, Orizonturi roșii a fost difuzată în serial la postul de radio Europa Liberă în limba română. Darnelle Mason, fondatoare și președintă a unei mișcări religioase americane care are filiale și în România, a descris evenimentul în presa americană: „Eram acasă, în California, când am început să primesc telefoane de la prieteni despre Orizonturi roșii… Am putut, în sfârșit, să le răspund că America va elibera România nu cu ajutorul forței, ci cu puterea adevărului făcut public de un român-american”.
Difuzarea în serial a cărții la Europa Liberă a fost deschisă de Vlad Georgescu, directorul de atunci al secției române: „Orizonturi roșii este povestea unui eșec de proporții. Eșecul unei caste bolnave, meschine și urâte, căreia îi lipsesc idealul și generozitatea. Cu asemenea oameni în vârful piramidei, eșecul nu poate fi decât inevitabil… Aflăm, din dezvăluirile generalului, despre o lume murdară, coruptă și analfabetă, imorală, în care președintele își înjură miniștrii, în care președinta își apostrofează acoliții tratându-i de idioți, în care ministrul de externe se comportă ca un lacheu. Aflăm despre o lume căreia îi place să bea șampanie franțuzească și să mănânce telemea cu ceapă. Ne apare o nomenclatură de lingușitori, în casele cărora Securitatea are peste tot microfoane, chiar și sub pat, care se tem de cei doi șefi supremi, dar care fac orice pentru ca să-și mențină dreptul de a se înfrupta din privilegii. Lingușitorii care se tem de ei, dar în același timp îi urăsc. Am închis Orizonturi roșii cu un sentiment de rușine și dezgust. Și mi-am pus întrebarea: cât timp îi mai poate oare răbda pământul?”
Cartea Orizonturi roșii poate fi achiziționată de la: