Cu toții credeau că Diabolicii sunt neînfricați, dar în primii mei ani nu am cunoscut decât frica. Mă chinuia chiar și în dimineața în care familia Impyrean m‑a văzut în padoc.
Nu puteam vorbi, dar înțelegeam majoritatea cuvintelor pe care le auzeam. Stăpânul padocului își avertiza frenetic ajutoarele: Senatorul von Impyrean și soția lui, Matroana Impyrean, urmau să sosească în scurt timp. Îngrijitorii se plimbau în jurul țarcului meu, cercetându‑mă din cap până‑n picioare, căutând vreun defect.
I‑am așteptat pe Senator și pe Matroană cu inima bubuindu‑mi în piept, cu corpul încordat pentru luptă. Şi apoi au sosit.
Cu toții, dresori și îngrijitori, au căzut în genunchi înaintea lor. Stăpânul padocului le‑a atins plin de respect încheieturile degetelor de obrajii lui.
– Vizita dumneavoastră ne onorează.
M‑a străbătut un fior de frică. Ce fel de creaturi erau acestea, dacă neînfricatul stăpân al padocului se pleca înaintea lor? Câmpul de forță strălucitor al țarcului meu nu‑mi păruse niciodată mai restrictiv. M‑am retras în spate cât de mult am putut. Senatorul von Impyrean și soția lui s‑au apropiat și s‑au uitat la mine de cealaltă parte a barierei invizibile.
– După cum puteți vedea, le‑a spus stăpânul padocului, Nemesis are aproximativ aceeași vârstă ca fiica dumneavoastră și a fost ajustată fizic potrivit specificațiilor dumneavoastră. Doar că va ajunge mai mare și mai puternică în anii ce vor urma.
– Ești sigur că fata asta e periculoasă? a întrebat Senatorul tărăgănând cuvintele. Arată ca un copil înspăimântat.
Cuvintele mi‑au dat fiori.
Nu trebuia să fiu nicicând înspăimântată. Frica însemna șocuri, reducerea rațiilor, tortură. Nimeni nu trebuia să mă vadă vreodată speriată. Am ațintit asupra Senatorului o privire feroce.
Când mi‑a surprins ochii, a părut uimit. A deschis gura să mai spună ceva, apoi a ezitat, mijind ochii, înainte să‑și ia privirea de la mine.
– Poate că ai dreptate, a mormăit el. Se citește în ochi. Poți să vezi cruzimea. Draga mea, ești cu adevărat sigură că avem nevoie de chestia asta monstruoasă la noi în casă?
– Toate familiile importante au un Diabolic acum. Fiica noastră nu va fi singurul copil lipsit de apărare, a spus Matroana. Aș vrea să văd pe ce o să dăm banii, a continuat, întorcându‑se spre stăpânul padocului.
– Desigur, a răspuns stăpânul și s‑a întors să facă semn unui îngrijitor. Vreo prietenă apropiată…
– Nu, a spus Matroana cu o voce tăioasă. Trebuie să fim siguri. Am adus propriul nostru trio de condamnați. Va fi o încercare satisfăcătoare pentru creatură.
Stăpânul a zâmbit.
– Da, desigur, Grandisima von Impyrean. E bine să fiți prevăzătoare. Sunt atât de mulți crescători care nu respectă standardele… Nemesis nu o să vă dezamăgească.
Matroana a făcut un semn cu capul spre cineva pe care nu‑l puteam vedea. Pericolul pe care îl prevăzusem s‑a materializat: trei bărbați erau conduși spre țarcul meu.
M‑am lipit din nou cu spatele de câmpul de forță, furnicăturile făcând să‑mi tremure pielea de pe spate. Am simțit un nod de gheață în stomac. Ştiam ce urma să se întâmple. Nu erau primii bărbați care erau aduși să mă viziteze.
Ajutoarele stăpânului padocului au desfăcut lanțurile bărbaților și au dezactivat câmpul de forță pentru a‑i băga în țarc, activându‑l apoi la loc. Am început să respir cu dificultate. Nu voiam să o fac. Nu voiam.
– Ce‑i asta? a întrebat unul dintre condamnați, uitându‑se când la mine, când la publicul neașteptat.
– Nu e evident?
Matroana și‑a trecut brațul pe după al Senatorului. A aruncat o privire satisfăcută spre soțul ei, după care s‑a adresat condamnaților cu un ton pe cât se poate de plăcut:
– Faptele voastre violente v‑au adus aici, dar aveți ocazia să vă răscumpărați greșelile. Omorâți acest copil, și soțul meu vă va oferi iertarea.
Bărbații au făcut ochii mari spre Senator, care a fluturat din mână lipsit de interes.
– Este întocmai cum spune soția mea!
– Dacă nu o veți face, a continuat Matroana zâmbind, veți fi executați toți trei. Acum omorâți copilul.
Condamnații m‑au cântărit din ochi și după o clipă cel mai voinic dintre ei a rânjit strâmb.
– E doar o fetiță. Mă ocup singur de ea. Vino încoace, fetițo.
A pășit spre mine.
– Vreți ceva sângeros sau doar să‑i rup gâtul?
– E alegerea ta, a spus Matroana.
Încrederea bărbatului le‑a dat curaj celorlalți, făcându‑le chipurile să strălucească datorită speranței libertății. Inima mi se zbătea în piept. Nu aveam cum să‑i avertizez să se îndepărteze de mine. Chiar dacă aș fi făcut‑o, nu m‑ar fi ascultat. Căpetenia lor spusese că eram doar o fetiță – așa că asta vedeau acum. Asta a fost greșeala lor fatală.
Bărbatul mai voinic s‑a aplecat să mă înșface neglijent, apropiind atât de tare brațul de mine, încât i‑am putut simți duhoarea.
Mirosul a declanșat ceva în mine. A fost la fel ca de fiecare dată până atunci: frica a dispărut. Groaza s‑a dizolvat într‑o explozie de furie.
Dinții mi s‑au încleștat în brațul lui. Sângele a țâșnit, fierbinte și arămiu. Bărbatul a scos un țipăt și a încercat să se tragă înapoi – prea târziu. L‑am prins de încheietură și m‑am năpustit înainte, răsucindu‑i brațul. Ligamentele i s‑au rupt. L‑am lovit în spatele genunchiului ca să‑l dobor la pământ. Am sărit peste el și‑am aterizat cu un pocnet al cizmelor pe ceafa lui. I‑am crăpat țeasta.
Mai era un bărbat, de asemenea prea îndrăzneț, care se apropiase prea mult și abia acum își dădea seama de greșeala pe care o făcuse. A urlat îngrozit, dar nu a reușit să fugă. Am fost prea rapidă. L‑am pocnit cu palma în cartilajul nasului, înfundându‑i‑l direct în creier.
Am pășit peste cele două cadavre spre al treilea bărbat – cel care avusese minte cât să se teamă de mine. A țipat și s‑a retras împleticindu‑se spre câmpul de forță, ghemuindu‑se cum făcusem eu mai devreme, când încă nu eram furioasă. A ridicat mâinile tremurânde. Trupul i se zguduia din pricina suspinelor.
– Te rog, nu! Te rog, nu‑mi face rău, te rog, nu!
Cuvintele lui m‑au făcut să ezit.
Cartea Diabolica poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 26.745 ratings (all editions)
ISBN-10: 6068811506
ISBN-13: 9786068811505
Goodreads: 40273961
Author(s):Publisher: youngart
Published: //2018
Nemesis e o Diabolică – un monstru, ar spune unii –, un umanoid creat în laborator special pentru Sidonia, fiica Senatorului von Impyrean. E nemiloasă, are o forţă fizică de temut şi i-a fost încredinţată o singură misiune: să ucidă pe oricine ar vrea să-i facă rău Sidoniei. Şi-ar da bucuroasă viaţa pentru ca aceasta să fie în siguranţă. Aşa încât atunci când Împăratul află de ereziile Senatorului Impyrean şi-i porunceşte să i-o trimită pe fiica lui la curtea galactică, Nemesis e cea care, deghizată, îi va lua locul Sidoniei. Odată ajunsă acolo, va descoperi că politica e un adevărat cuib de vipere, unde trebuie să se adapteze rapid pentru a supravieţui, folosindu-şi alte abilităţi decât cele fizice. Astfel, în mijlocul pericolelor şi al rebeliunilor, Nemesis îşi va descoperi umanitatea şi, poate, va găsi calea de a salva lumea.
Diabolica este o poveste despre curaj, maturitate şi găsirea identităţii, într-o lume în care nu ştii cine îţi e prieten şi pe cine te poţi baza.
Fragmentul zilei – 20 mai 2020: Diabolica – S.J. Kincaid