Ziua așteptată cu nerăbdare de Vivi Ann – 25 ianuarie – părea că nu mai vine odată. Când, în sfârșit, se făcu vremea, ea se trezi și mai devreme decât de obicei. Cu mult înainte ca zorile să lumineze cerul, dădu deoparte păturile și se coborî din pat. În întunericul rece al camerei, se îmbrăcă într-o salopetă groasă și își puse pe cap o căciulă de lână. Luă o pereche de mănuși de lucru din piele, ponosite și își trase în picioare niște cizme mari de cauciuc, apoi ieși.
Practic, nu ea trebuia să dea de mâncare cailor. Grăjdarul făcea asta. Dar cum era prea emoționată ca să mai doarmă, se gândi că ar fi putut foarte bine face ceva util.
Fără lună care să îi lumineze calea, nu vedea nimic, în afară de aburul argintiu și fantomatic al propriei respirații, dar dacă era un lucru pe lumea asta pe care Vivi Ann îl cunoștea foarte bine, aceea era topografia fermei tatălui ei.
Water’s Edge.
În urmă cu mai bine de un secol, străbunicul ei colonizase aceste locuri și fondase orașul din apropiere, Oyster Shores. Alți bărbați aleseseră zone mai simplu de lucrat, mai populate, cu acces mai ușor, nu însă și Abelard Grey. El a traversat câmpiile periculoase pentru a ajunge aici, și-a pierdut un fiu într-o ofensivă a indienilor și pe un al doilea din cauza gripei, dar nu s-a oprit din drumul spre Vest, ademenit de un vis către acest colț sălbatic și izolat al statului Washington. Terenul pe care l-a ales, o sută douăzeci și cinci de acri între apele albastre ale canalului Hood și un deal împădurit, era spectaculos de frumos.
Vivi Ann o luă pe poteca îngustă ce ducea spre grajdul pe care îl construiseră cu zece ani în urmă. Sub un plafon înalt din bârne, un manej spațios era mărginit de un gărduleț înalt cam de un metru și jumătate; patru boxe separate flancau laturile de est și de vest ale incintei. După ce deschise ușa glisantă uriașă, luminile din plafon se aprinseră cu un zgomot asemănător pocnetului din degete, iar caii începură să se agite, nechezând ca să-i dea de veste că le era foame. În ora care urmă, Vivi Ann scoase porții de fân din baloturile stivuite în șopronul alăturat, le așeză în straturi în roaba ruginită, pe care o împinse pe aleile betonate, denivelate. La ultima boxă, pe o plăcuță din lemn făcută pe comandă era trecut numele oficial și rareori folosit al iepei dinăuntru: Clementine’s Blue Ribbon.
– Bună fetițo, spuse Vivi Ann, trăgând drugul porții de lemn și împingând-o în lateral.
Clem fornăi ușor și veni spre ea, furând o gură de fân din roabă.
Vivi Ann puse două porții în ieslea metalică și închise ușa în urma ei. Cât timp Clem mâncă, Vivi Ann rămase lângă ea, mângâind grumazul robust și mătăsos al iepei.
– Ești pregătită pentru rodeo, fetițo?
Iapa o înghionti cu capul dintr-o parte ca răspuns, aproape dărâmând-o pe Vivi Ann.
În anii de după moartea mamei, Vivi Ann și Clementine deveniseră nedespărțite. O vreme, după ce tata încetase să mai comunice și se apucase de băutură, iar Winona și Aurora fuseseră ocupate cu liceul, Vivi Ann își petrecuse cea mai mare parte a timpului cu calul ei. Uneori, când suferința și golul din suflet erau prea copleșitoare pentru ea, se strecura afară din dormitor ca să dea fuga la grajd, unde adormea pe maldărul de rumeguș de cedru de la picioarele lui Clem. Chiar și după ce Vivi Ann se făcuse mai mare și devenise populară, continuase să își considere iapa cea mai bună prietenă. Îi împărtășise cele mai ascunse secrete doar aici, în spațiul cu miros dulceag al ultimei boxe de pe latura estică.
Bătu ușor cu palma grumazul lui Clem încă o dată și ieși din grajd. Când ajunse la casă, soarele se întrezărea ca o pată de lumină galben-cărămizie pe cerul hibernal, cenușiu-închis. Din punctul în care se afla, putea vedea apele de un gri ca de oțel ale canalului și piscurile zimțate, acoperite de zăpadă, ale munților din depărtare.
Când intră în casa întunecoasă, auzi scârțâitul trădător al scândurilor podelei și înțelese că tatăl ei se trezise. Se duse în bucătărie, așeză masa pentru trei persoane și se apucă să pregătească micul dejun. Exact când așeza platoul cu clătite în cuptor la încălzit, îl auzi pe tata intrând în sufragerie. Îi turnă o cană de cafea, o îndulci cu zahăr și i-o duse.
Bărbatul luă cana din mâna ei, ridicându-și privirea din revista Western Horseman.
Ea rămase locului o clipă, întrebându-se ce ar fi putut spune pentru a începe o conversație.
Îmbrăcat în hainele-i obișnuite de muncă – blugi Wrangler foarte uzați și o cămașă cadrilată din flanel gros, cu o cataramă de argint mare cât o farfurie la curea și mănuși de piele prinde în betelia pantalonilor – tata arăta la fel ca în fiecare dimineață. Și totuși, era și ceva diferit: un mănunchi subtil de linii sau riduri care-i îmbătrâneau chipul.
Anii de după moartea mamei nu fuseseră deloc blânzi cu el, îi ascuțiseră trăsăturile și adăugaseră umbre acolo unde nu era cazul, atât în ochi, cât și în cearcănele buhăite de sub ei. Spinarea i se cocârjase; era semnul unui potcovar, spunea el, rezultatul natural al unei vieți petrecute bătând cu ciocanul cuie în copitele cailor, însă pierderea suferită jucase și ea un rol important în curbarea acelei spinări. Vivi Ann era sigură de asta. Povara unei singurătăți neașteptate îl remodelase la fel de sigur precum orele pe care le petrecuse gheboșat la muncă. Singurele momente când mai stătea cu adevărat drept erau cele în care se afla în public, iar ea știa cât de tare îl durea să se arate nerăpus de viață.
Se așeză la masă și își citi revista, în timp ce Vivi Ann pregăti și servi micul dejun.
– Clam s-a comportat grozav la antrenamente luna asta, spuse ea, așezându-se la masă pe locul din fața lui. Chiar cred că avem o șansă să câștigăm rodeul din Texas.
– Unde e pâinea prăjită?
– Am făcut clătite.
– Pentru ouă ochiuri trebuie pâine prăjită. Știi asta.
– Amestecă-le cu crochetele de cartofi. Nu mai avem pâine.
Tata oftă adânc, evident iritat. Se uită țintă la locul gol de la masă.
– Te vezi cu Travis în dimineața asta?
Vivi Ann se uită pe fereastră spre grajd. Nici urmă de grăjdarul lor. Tractorul nu era afară, cu motorul pornit, roabele nu erau scoase în fața grajdului.
– Am hrănit eu caii. S-o fi dus să repare gardul ăla.
– Încă o găselniță fără succes. Dacă n-ai mai salva toți caii răniți de-aici și până-n Yelm, nu am avea deloc nevoie de ajutoare. Și adevărul e că nici nu ne putem permite.
– Că veni vorba de bani, tată… Am nevoie de trei sute de dolari pentru rodeo săptămâna asta, și cutia de cafea e goală.
El nu răspunse.
– Tată?
– A trebuit să mă folosesc de banii ăia ca să plătesc factura la fân.
– Toți banii?
– A venit și impozitul.
– Deci, avem probleme, spune Vivi Ann, încruntându-se.
Cartea Culorile vieții poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 113.134 ratings (all editions)
ISBN-10: 6063346619
ISBN-13: 9786063346613
Goodreads: 54208836
Author(s):Publisher: Litera
Published: //
Women across America laughed, cried, and reconnected with their friends after reading Kristin Hannah's smash hit, Firefly Lane. Now, in True Colors, she explores the poignant, powerful, complex world of sisters…
The Grey sisters had only each other when their mother died years ago. Their stern, unyielding father gave them almost no attention. Winona, the oldest, needs her father's approval most of all. An overweight dreamer, she never felt at home on the sprawling horse ranch that had been in her family for three generations. Aurora, the middle, is the peacemaker. Vivi Ann, the youngest, is the undisputed star of the family. Everything comes easily to Vivi Ann, her father's love most of all. But when Vivi Ann makes a fateful decision to follow her heart, rather than take the route of a dutiful daughter, events are set in motion that will test the love and loyalties of the Grey sisters. They will be pitted against each other in ways none could have imagined. Secrets will be revealed, and a terrible, shocking crime will shatter both the family and their beloved town. With breathtaking pace and penetrating insight, Kristin Hannah's True Colors is a novel about sisters, vengeance, jealousy, betrayal—and ultimately, what it truly means to be a family.
Fragmentul zilei – 21 ianuarie 2021: Culorile vieții – Kristin Hannah
Alte titluri Litera.