Șase ani mai târziu.
Ar fi putut să o învinovățească. Ar fi vrut să o facă, dar memoria mamei sale întinsă pe patul de spital – o ființă atât de firavă, doar o umbră a femeii care fusese cândva -, punea stavilă reproșurilor. Își petrecuse copilăria asaltată de întrebări legate de identitatea tatălui ei și, în urmă cu câteva luni, înainte ca singurul părinte pe care îl cunoscuse să piardă ultima bătălie în lupta cu boala nemiloasă, i-a fost destăinuit secretul. Alături de o rugăminte, o scrisoare i-a fost înmânată.
– Promite-mi că îl vei căuta, i-a șoptit Monique, agățându-se cu surprinzătoare forță de fiica ei. Promite-mi!
– Îți promit, mamă!
Chiar înainte ca ultima suflare să-i scape printre buzele palide, femeia i-a destăinuit copilei sale că o altă misivă a fost expediată tatălui.
Annja a descoperit astfel că era rezultatul unei aventuri pasionale de o vară. Mama ei, la frageda vârstă de 17 ani, aflată în vacanța de vară la o prietenă aparținând unei familii înstărite, s-a îndrăgostit de unul dintre ajutoarele care se ocupau de întreținerea spațiului verde de pe proprietate. Chiar dacă nu era cu mult mai în vârstă decât ea, tânărul dispunea de suficientă experiență în plăcerile cărnii; astfel încât s-a folosit de toate avantajele pentru a o cuceri. Relația a decurs lin, apoi din ce în ce mai pasional timp de două luni. Spre finalul vacanței, când trebuia să se întoarcă la școală, tânăra, amețită de fiorii primei iubiri, a descoperit că poartă în pântece fructul pasiunii cu acel bărbat. Fericită, sperând că iubitul va decide să o urmeze și să pornească împreună pe drumul vieții, l-a anunțat că urma să devină tată. Însă avea să descopere atunci că, în afară de pasiune, nimic altceva nu-i mai unea.
Bărbatul aflase între timp că tânăra nu era odrasla mult iubită a vreunor bogătași – motivul care-l determinase la început să lupte pentru a o cuceri -, așa că i-a declarat tinerei că povestea lor luase sfârșit. Planurile lui de viitor nu includeau o fată săracă și un prunc nedorit. Avea altele, mai mari, și neapărat voia să lege o căsătorie cu cineva de familie bună.
Lumea lui Monique se prăbușise în acea noapte. Cu banii pe care bărbatul ii dăduse pentru chiuretaj, strânși în pumn, a plecat fără să mai arunce o privire înapoi. În acel moment a decis că va păstra copilul și niciun bărbat nu o va mai păcăli vreodată. Și-a dedicat întreaga viață fiicei sale, lându-și și câte două slujbe deodată, până ce boala a răpus-o.
Annja a petrecut ore în șir încercând să adune informații despre omul care-i era tată. Nu era surprinsă să afle că bărbatul se afla deja la a doua căsătorie. Prima nu fusese chiar ce își dorise el, dar cu a doua a nimerit mult mai bine. De această dată, visurile domnului Martin Palter se realizaseră, actuala nevastă provenind dintr-o familie care nu cunoscuse niciodată sensul cuvintelor fonduri insuficiente. Aflată, la rândul ei, la a doua căsătorie, Patricia Sonder – Palter avea deja trei fii, cu vârste între 20 și 24 de ani, și o fiică de 18 ani, toți rezultați din relația precedentă.
*
După ce primise scrisoarea care-l informase despre existența unei fiice, domnul Palter a avut șocul vieții sale. Banii proveniți din căsătoria în care se afla acum l-au ajutat să descopere date despre viața Annjei și, spre surprinderea fetei, a contactat-o telefonic. Ce-i drept, doar o singură dată, pentru a-i comunica adresa la care locuia și unde o aștepta, nerăbdător să o cunoască.
*
Nimic din ceea ce fusese odată nu mai putea fi găsit în tânăra din prezent. Fizicul pierduse rotunjimea obrajilor adolescentini și formele pline ale corpului.
Totodată, speranțele Annjei de a urma studiile unei universități, anihilate într-o noapte de groază cu șase ani în urmă, i-au maturizat fizionomia, astfel că, dacă s-ar fi încumetat să privească fotografii din trecut, nici măcar ea nu s-ar fi putut regăsi în chipul ce surâdea timid din albumul cu memorii. Imediat după evenimentul fatidic, trăise cu teama că va ajunge un recipient construit din oase, învelit în carne și sânge, dar vid pe interior.
Cu toate eforturile de a bloca amintirile acelea, mintea se întorcea împotriva ei și îi descoperea temerile, înghețându-i fiecare fibră a corpului. Lungi sesiuni de terapie au ponderat, cu timpul, scenele ce o asaltau în timpul nopții. Au convins-o că, dacă există coșmaruri ce pot deveni reale, atunci cine poate susține că visele frumoase sunt imposibil de adeverit? Dar tânăra, a cărei minte ageră fusese cândva remarcată, dispăruse cu totul. Acea Annja nu mai exista, în locul ei rămânând doar o amintire a unor visuri despre realizări mărețe.
Totuși, speranța că poate, cândva, avea să-și depășească temerile, că va putea privi spre viitor cu un zâmbet care să-i lumineze chipul și inima, au luat încet naștere în sufletul ei. Mult timp i s-a părut că a fost nevoită să se despartă de ea însăși. Se simțea precum un râu care își curgea existența, pietrele pe care apa le întâlnea în calea ei fiind circumstanțele pe care urma să le întâlnească, la rândul ei, în viață. Se lovise cu furie de câțiva bolovani. O răniseră adânc, dar, asemenea apei, încă putea să-și urmeze cursul, doar traseul i se schimbase. Viața Annjei întâlnise multe piedici, fiecare dintre acestea cauzând valuri ce îi influențaseră evoluția și chiar mentalitatea. Valuri suficient de mari ca s-o modifice cu totul. Dar anii au trecut, viața a continuat, și s-a obișnuit cu gândul că noi pietre i se vor pune în cale, încercând să-i oprească înaintarea. Și-a promis să le depășească pe toate și să găsească în sine tăria de a le escalada, chiar dacă urma să fie nevoită să se ascundă în spatele unei măști.
Doc, s-a gândit tânăra, zâmbind cu afecțiune amintirii bărbatului care reușise, prin blândețe, răbdare și afecțiune să o ajute să depășească tragediile care marcaseră viața ei de până acum. O văzuse în cele mai cumplite momente ale ei și o făcuse să nu-și piardă acea rază de speranță că eforturile ei vor fi răsplătite cu un viitor pentru care merita să trăiască.
La început, Doc fusese doar martorul ființei sfâșiate, lăsată la marginea unei străzi după o noapte de groază. Apoi a devenit medicul psihiatru care a reușit să o țină pe linia de plutire. Lunile au trecut, s-au transformat în ani, iar sesiunile de terapie au depășit limita doctor-pacient, devenind întâlniri între prieteni. Doc era un confident, un susținător, umărul puternic de care s-a sprijinit când moartea mamei ei a amenințat să o răpună din nou. Doc nu a judecat alegerile pe care Annja le-a făcut și a înțeles motivele pentru care ea a dorit să păstreze sub tăcere clipele ce îi mutilaseră spriritul. A recunoscut în dorința ei de a-și proteja mama singura motivație care îi dădea forță să înfrunte o nouă zi.
Chiar dacă cei zece ani diferență de vârstă ar fi putu fi considerată o piedică, relația dintre cei doi a evoluat lin. Annja nu a fost surprinsă să descopere că sentimente de altă natură începeau să vibreze în inima prietenului ei. În urmă cu câteva luni, Doc i-a destăinuit iubirea. Răbdarea, încrederea și totala transparență pe care bărbatul i-o oferise în toți acești ani au determinat-o pe Annja să-și permită să-l vadă cu alți ochi. Noua relație nu îi aducea acea satisfacție fizică de care se bucurau alte cupluri în intimitate, dar faptul că nu sucombase groazei, că putuse accepta atingerea unui bărbat, i-a întărit încrederea în ea și a adus cu sine o nouă speranță: aceea că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, va reuși să depășească acel prag care i se păruse imposibil de trecut.
Cartea Anatomia unei inocențe furate poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Fragmentul zilei – 21 noiembrie 2020: Anatomia unei inocențe furate – Marina Neagu
Alte titluri Quantum Publishers.