Cu cinci ani în urmă
New York City, 2000
– Înțelegi, e simplu, zise Alvin. Mai întâi, cunoști o fată drăguță, și pe urmă vă întâlniți o vreme pentru a vă convinge că împărtășiți aceleași convingeri. Vedeți dacă sunteți compatibili în deciziile importante de genul: Asta este viața noastră și ne-o trăim împreună. Stabiliți pe care familie aveți de gând să o vizitați în vacanță, dacă vreți să locuiți într-o casă sau într-un apartament, dacă să vă luați un câine sau o pisică sau despre cine ajunge să folosească primul dușul dimineața, cu toate că nu se oprește apa caldă. Dacă veți mai fi cât de cât de acord, atunci vă căsătoriți. Mă urmărești?
– Te urmăresc, zise Jeremy.
Jeremy Marsh și Alvin Bernstein se aflau în apartamentul lui Jeremy din Upper West Side, într-o după-amiază rece de sâmbătă din luna februarie. Împachetaseră ore în șir, și peste tot erau împrăștiate cutii. Unele erau deja pline și fuseseră stivuite lângă ușă, pregătite pentru a fi duse la autodubă, altele se aflau în diferite etape de finalizare. În mare, locul arăta ca și cum un diavol tasmanian s-ar fi năpustit pe ușă, s-ar fi distrat pe cinste, și apoi ar fi plecat în momentul în care n-ar mai fi fost nimic de distrus. Lui Jeremy nu-i venea să creadă câte vechituri adunase în decursul anilor, fapt pe care logodnica sa, Lexie Darnell, îl subliniase toată dimineața. În urmă cu douăzeci de minute, după ce ridicase mâinile învinsă, Lexie plecase să ia prânzul cu mama lui Jeremy, lăsându-i pe Jeremy și pe Alvin singuri pentru prima oară.
– Păi, ce naiba crezi că faci? izbucni Alvin.
– Exact ceea ce ai spus.
– Nu, nicidecum. Dai totul peste cap. Te îndrepți spre mărețul Da înainte ca măcar să fi înțeles dacă voi doi sunteți potriviți unul pentru celălalt. Nu o cunoști pe Lexie aproape deloc.
Jeremy trânti încă un sertar de îmbrăcăminte într-o cutie, dorindu-și ca Alvin să schimbe subiectul.
– O cunosc.
Alvin începu să amestece câteva hârtii de pe biroul lui Jeremy, și apoi le îndesă în aceeași cutie pe care o umplea și acesta. Fiind cel mai bun prieten al lui, se simțea liber să spună tot ce avea pe suflet.
– Încerc doar să fiu cinstit, așa că ar trebui să știi că spun ceea ce toți ceilalți din familia ta au gândit în ultimele săptămâni. Problema este că nu o cunoști îndeajuns de bine ca să te muți acolo, darămite să te căsătorești cu ea. Ați petrecut doar o săptămână împreună. Nu este la fel ca relația ta cu Maria, adăugă el, referindu-se la fosta soție a lui Jeremy. Nu uita că am cunoscut-o și eu pe Maria, mult mai bine decât o cunoști tu pe Lexie, dar totuși n-am avut impresia că o cunoșteam suficient de bine cât să mă căsătoresc cu ea.
Jeremy scoase hârtiile și le puse înapoi pe birou, reamintindu-și că Alvin o cunoscuse pe Maria dinaintea lui și că rămăseseră prieteni.
– Și?
– Și? Și ce se întâmpla dacă făceam treaba asta? Ce se întâmpla dacă veneam la tine și îți spuneam că am cunoscut o femeie grozavă, că voi renunța la cariera mea, că îmi voi abandona prietenii și familia și că mă voi muta în sud ca să mă căsătoresc cu ea? Așa cum era fetișoara aia… cum o chema… Rachel?
– Rachel lucra la restaurantul bunicii lui Lexie, și Alvin îi făcuse avansuri în timpul scurtei sale vizite la Boone Creek, mergând până acolo încât să o invite la New York.
– Spuneam că mă bucur pentru tine.
– Mai lasă-mă! Nu-ți aduci aminte ce ai spus când mă gândeam să mă căsătoresc cu Eva?
– Îmi aduc aminte. Dar situația de acum e diferită.
– O, da, înțeleg. Pentru că ești mai matur decât mine.
– Asta, dar și faptul că Eva nu era tocmai genul de persoană dispusă să se căsătorească.
– Asta era adevărat, recunoscu Alvin. În timp ce Lexie era o bibliotecară dintr-un orășel din sud, o persoană care spera să-și întemeieze un cămin, Eva era o tipă care făcea tatuaje în Jersey City. Majoritatea tatuajelor de pe brațele lui Alvin erau opera ei, și cea mai mare parte a piercingurilor din urechile lui tot ea le făcuse, astfel că acesta arăta ca un individ recent eliberat din închisoare. Nimic din toate astea nu-l deranjase pe Alvin, însă faptul că Eva locuia cu iubitul ei, despre care ea uitase să-i spună, a dus în cele din urmă la ruperea relației lor.
– Chiar și Maria crede că e o nebunie.
– I-ai spus?
– Bineînțeles că i-am spus. Discutăm despre orice.
– Mă bucur că ești așa de apropiat de fosta mea soție. Dar nu este treaba ei. Și nici a ta.
– Mă străduiesc doar să-ți deschid ochii. Totul se petrece prea repede. Nu o cunoști pe Lexie.
– De ce continui să afirmi asta?
– O să continui să o afirm până când vei recunoaște în final că voi doi sunteți, în esență, doi necunoscuți.
Alvin, la fel ca toți cei cinci frați mai mari ai lui Jeremy, nu învățase când trebuia s-o lase baltă. Tipul era asemenea unui câine care avea un os, hotărî Jeremy.
Cartea Dragoste la prima vedere poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,9 rating based on 96.313 ratings (all editions)
ISBN-10: 606609842X
ISBN-13: 9786066098427
Goodreads: 53697951
Author(s):Publisher:
Published: //
From the #1 New York Times bestselling author Nicholas Sparks is an astonishing story of everlasting love, as the tale begun in True Believer continues. The story of Jeremy Marsh.
Fragmentul zilei – 22 decembrie 2019: Dragoste la prima vedere – Nicholas Sparks