Munții Smoky în sine au fost o încântare. Era o dimineață de octombrie perfectă. Drumul urca abrupt prin păduri de foioase, împestrițate de soare, pline de poteci și vaste, apoi, la o altitudine mai mare, se deschidea spre priveliști vaste. De-a lungul drumului prin parc existau puncte de observație unde puteai să oprești mașina și să faci „Ooo!” și „Uau!” la vederea panoramelor. Toate erau denumite după niște trecători montane cu nume de complex rezidențial pentru tineri înstăriți și cu pretenții – Pidgeon Gap (Pasul Porumbelului), Cherry Cove (Bolta cu Cireși), Wolf Mountain (Muntele Lupului), Bear Trap Gap (Capcana Ursului). Aerul era curat și rarefiat, iar vederile ample. Munții se întindeau spre un orizont îndepărtat, trecând treptat de la verde intens la albastru-cărbune și la fumuriu încețoșat. Era o mare de copaci – ca și cum ai fi privit un peisaj din Columbia sau din Brazilia, atât de virgin era totul. În întreaga întindere unduitoare nu era nici măcar un semn al prezenței umane, nici un orășel, nici un turn de apă, nici un fuior de fum de la vreo căsuță solitară. Doar tăcere nesfârșită sub un cer strălucitor și senin, cu excepția unui singur cumulus pufos și albăstrui în depărtare, care proiecta o umbră mișcătoare deasupra unei coline aflate la mare distanță.
Șoseaua Oconaluftee, care traversează parcul, are doar 48 de kilometri lungime, dar e atât de abruptă și de șerpuită, încât mi-a luat toată dimineața să o parcurg. Până la ora 10:00 traficul se cam aglomerase pe ambele sensuri, iar la punctele de observație locurile libere se găseau cu greu. Aceasta a fost prima mea întâlnire serioasă cu turiști adevărați – pensionari în mașini cu rulotă îndreptându-se spre Florida, familii tinere într-o vacanță în extrasezon, cupluri în luna de miere. Circulau autoturisme, remorci, rulote mari și mici venite de la mii de kilometri distanță – din California, Wyoming, Columbia Britanică – și la fiecare punct de observație oamenii se strângeau în jurul vehiculelor lor, cu portierele și portbagajul deschise, mâncând din cutii frigorifica și frigidere portabile. La fiecare câțiva metri vedeai câte o Winnebago sau Konfort Motor Home – locuințe autonome, masive, pe roți, care ocupau câte trei spații de parcare și ieșeau atât de mult în afară, încât mașinile din trafic mai că le atingeau din mers.
Toată dimineața mă sâcâise vaga senzație că lipsea ceva, apoi mi-am dat seama ce. Nu erau iubitori de drumeții cum poți vedea în Anglia – lipseau oamenii cu bocanci solizi și pantaloni scurți, cu șosete până la genunchi cu ciucuri. Nu vedeam mici rucsacuri pline de sendvișuri cu Marmite și termosuri cu ceai. Nici plutoane de bicicliști cu uniforme mulate și șepcuțe trudind fără suflu la deal și încetinind traficul. Aici, traficul era încetinit de rulotele masive, care urcau și coborau greoi prin trecătorile montane. Unele dintre ele aveau – eram uimit – autoturisme prinse de bara din spate, ca niște bărci gonflabile. Am rămas blocat în spatele uneia în timpul coborârii sinuoase, lungi de pe munte spre Tennessee. Era atât de lată, încât mai că ieșea de pe bandă și tot amenința să dea câte un ghiont spre hăul pitoresc din stânga noastră mașinilor care circulau pe sensul opus. Iată, din păcate, ce înseamnă astăzi pentru mulți oameni să mergi în vacanță. De fapt, ideea e să nu te expui la nici o clipă de disconfort sau de neplăcere – ba chiar nici să respiri aer curat, dacă se poate. Când simți că trebuie să călătorești neapărat, îți încarci palatul de tinichea de 13 tone și faci 600 de kilometri prin țară, izolat ermetic de intemperii, și oprești într-un camping unde dai fuga să te conectezi la sursa de apă potabilă și de electricitate, ca să nu fii nevoit să stai nici un moment fără aer condiționat, mașină de spălat vase sau cuptor cu microunde. Aceste lucruri, aceste „autovehicule recreative”, sunt ca niște sisteme pe roți care te mențin în viață. Astronauții se duc pe Lună cu mai puține resurse. Oamenii rulotelor sunt o altă specie – și încă una în mare măsură dementă. Fac o obsesie din încercarea de a-și echipa autovehiculele cu gadgeturi pentru a face față oricărei situații neprevăzute posibile. Trăiesc cu groaza că într-o bună zi s-ar putea trezi într-o situație în care nu vor mai fi cu totul autonomi. Odată am fost două zile cu cortul pe malul lacului Darling, în Iowa, cu un prieten al cărui tată – un entuziast al rulotelor – tot încerca să ne convingă să folosim dispozitive care te scutesc de efort.
– Am un desfăcător de conserve cu baterie solară grozav, spunea el. Vreți să-l luați?
– Nu, mulțumim, răspundeam noi. Stăm doar două zile.
– Dar această combinație de lanternă și cuțit pentru carne? La nevoie o puteți alimenta de la sursa brichetei din mașină, iar dacă vă rătăciți în sălbăticie, funcționează și ca sirenă cu lumină intermitentă.
– Nu, mulțumim.
– Păi, luați măcar cuptorul cu microunde pe baterii.
– Nu-l vrem, zău.
– Atunci cum naiba o să faceți floricele de porumb în pustiu? La asta v-ați gândit?
S-a dezvoltat o adevărată industrie (în care sunt sigur că firma Zwingle din New York e implicată activ) care aprovizionează această piață. Vezi asemenea oameni în campingurile din toată țara, stând în jurul autovehiculelor lor și comparând gadgeturi – alimentate cu metan de făcut cuburi de gheață, terenuri de tenis portabile, aruncătoare de flăcări antiinsecte, gazoane gonflabile. Sunt ciudați și periculoși și nu ar trebui să interacționați cu ei în nici un caz.
Cartea Continentul uitat. America micilor orașe poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 62.589 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734678140
ISBN-13: 9789734678143
Goodreads: 48906238
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 11//2019
După ce a petrecut zece ani în Anglia, Bill Bryson vrea să-şi rememoreze copilăria, aşa că pleacă din locul în care s-a născut, Des Moines, Iowa, într-o călătorie prin 38 dintre statele americane, pe care o documentează cu mult umor. Autorul speră să se reîntîlnească cu peisajele idilice ale copilăriei sale, însă găseşte lanuri nesfîrşite de porumb, benzinării, moteluri şi localuri care arată peste tot aproape la fel şi sunt populate de oameni care seamănă uimitor de mult unul cu altul. Un jurnal de călătorie despre o lume mai puţin cunoscută, un amestec imprevizibil de kitsch şi frumuseţe, cartea lui Bill Bryson combină descrieri ale vieţii din micile oraşe în care ajunge autorul cu povestiri despre tinereţea lui şi despre America şi americani, toate însoţite de comentariile lui sarcastice inegalabile.
Fragmentul zilei – 23 noiembrie 2019: Continentul uitat. America micilor orașe – Bill Bryson