Povestea începe în Texas. Deoarece este un stat mare, ca să îl delimităm mai precis, trebuie să o luăm spre sud, de-a lungul unui drum care merge dinspre marele Dallas către un loc uitat de lume, numit Telico. Este un loc mic acum, iar pe atunci, la începutul secolului al XX-lea, era și mai mic.
Henry și Cumie Barrow, un cuplu tânăr de îndrăgostiți, se căsătoriseră în 1890 și se hotărâseră să se apuce de agricultură, la fel ca mulți alți locuitori din acele zone întinse. În primii ani au cultivat bumbac și porumb. Când ferma s-a dovedit neproductivă, dl. Henry Barrow a început să muncească pe la fermele altor oameni. Soția sa, Cumie, care avea șaisprezece ani când s-au căsătorit, se ocupa de casă, care, așa cum se întâmpla pe atunci, s-a umplut curând de copii.
Cumie avea doar nouăsprezece ani și era căsătorită de trei ani când a apărut pe lume primul copil al cuplului, Elvin, în 1894. În deceniul care a urmat, doamna Barrow a mai născut doi fii și o fiică.
Viața era grea, dar nu de nesuportat.
Unul dintre personajele acestei povești, Clyde Barrow, a venit pe lume la 24 martie 1910. Cel puțin așa scrie în Biblia familiei Barrow, care pentru o familie texană era mai oficială și mai respectabilă decât orice document guvernamental. Prin împrejurimi, nu existau doctori care să completeze documente oficiale – prin preajmă locuia o moașă, dar asta era tot. Cele mai multe relatări spun că s-a născut în 1909, dar cercetările ulterioare nu au reușit să descopere un act oficial care să demonstreze veridicitatea uneia sau a celeilalte. (FBI-ul a adăugat un aspect suplimentar acestui mit, numindu-l Clyde Champion Barrow în afișele sale. Familia lui Clyde, inclusiv sora sa Nell, au susținut că al doilea prenume era Chestnut.)
În deja aglomeratul cămin al familiei Barrow, s-au mai născut doi copii. Dintre cei cinci frați Barrow, locul al doilea ca notorietate îl ocupa Ivan, cunoscut de toți drept Buck. Clyde avea și el o poreclă: Bud. Împreună, Buck și Bud vor deveni parteneri de făcut rele și tovarăși nedespărțiți. Până la sosirea pe lume a lui Clyde, familia Barrow locuia într-o casă cu trei camere (majoritatea relatărilor o numesc „o colibă”). Nu aveau apă curentă și nici electricitate. Acest lucru nu era neobișnuit, chiar șî la începutul anilor 1900. Electricitatea nu a ajuns în zonele rurale decât după alte câteva decenii. Dar luminile strălucitoare ale marelui Dallas luceau în depărtare, atât literal, cât și metaforic.
Copiii nu erau atrași de perspectiva vieții de fermier a părinților. Dar Cumie își dădea silința să-i facă să meargă la școală și să dea o mână de ajutor la fermă. Cu atât de mulți frați (cel de-al șaptelea și ultimul copil al familiei Barrow, Marie, s-a născut când Clyde avea aproape opt ani), nu era nici o problemă să găsească copii cu care să se joace. Alți tovarăși de joacă pentru micii Barrow proveneau din familiile fermierilor din împrejurimi.
Cumie credea cu ardoare în Dumnezeu. Spunea că trebuie să faci tot ceea ce a spus Isus, Biblia și Biserica. Iar când copiii nu făceau ce spunea Isus, fie Cumie, avea pregătit un băț. Cel mai des țintea picioarele.
Copiii petreceau perioade mari de timp vizitându-l sau locuind cu unchiul lor, Frank Barrow, fratele lui Henry. Acesta locuia la o fermă mai mare, în Coriscana, statul Texas.
Începutul anilor 1920 a fost foarte dificil pentru fermierii din Texas și din întreaga zonă Midwest.
Au fost mai întâi cauze economice. Primul Război Mondial se terminase în 1918. În timpul acestuia, prețurile mai tuturor produselor, cum ar fi grâul, porumbul sau bumbacul, crescuseră dramatic. Guvernul cumpăra mult, iar acest lucru menținea prețurile ridicate. Fermierilor le mergea bine, în general. Dar, odată cu terminarea războiului, aceste prețuri au scăzut rapid. În perioada 1920-1921, muți fermieri se străduiau din răsputeri să o scoată la capăt.
În Texas mai ales, s-a adăugat o cauză naturală. Un gândac coleopter a afectat recoltele de bumbac. A distrus hectare întregi de teren arabil, ruinându-i pe unii dintre fermieri. Daunele cauzate de insectă s-au propagat în orășelele care depindeau de recoltarea bumbacului, iar multe familii au ajuns la sapă de lemn.
În scurtă vreme, destinul de fermieri al familiei Barrow se va schimba, în mare parte din pricina acestor motive.
Clyde ducea în Telico o viață bună, cu toate lipsurile sale. Avea prieteni și multe de făcut. Mergea la școală, dar nu avea rezultate bune și nici nu părea să-i pese prea mult de acest lucru. Buck, fratele mai mare al lui Clyde, a renunțat la școală la vârsta de 8 ani. Ca și tatăl lor, nu a învățat niciodată să scrie și să citească.
Clyde era nevoit să muncească la fermă, dar avea timp pentru distracție, ca de pildă să călărească vițeii sau să se joace de-a cowboy-ii și indienii.
Nu părea sortit vieții de infractor. O poveste relatată de sora sa, Marie, după mulți ani, este relevantă în acest sens. Se pare că proprietarul magazinului de dulciuri l-a prins pe Clyde încercând să fure un pumn de bomboane. Pentru a-l împiedica pe băiat să mănânce dovezile viitoarelor sale infracțiuni, proprietarul „îl punea pe Clyde să fluiere de fiecare dată când intra în magazin”. Era greu să fluiere cu gura plină de dulciuri șterpelite.
Sora sa, Nell, povestea că odată fratele ei mai mare aproape că s-a înecat în râu. „Era complet lipsit de vlagă când l-am adus la mal”, scria ea. Dar și-a revenit și amândoi au promis să le ascundă părinților incidentul, ca nu cumva să nu le interzică pe viitor să mai meargă la înot.
Cartea Bonnie și Clyde poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Fragmentul zilei – 25 ianuarie 2020: Bonnie și Clyde – James Buckley Jr.