Au fost odată ca niciodată doi frați care locuiau împreună într‐un mic sat din Japonia. Fratele cel mare muncea din greu cât era ziua de lungă, pe când fratele cel mic era un leneș și un pierde‐vară.
Într‐o bună zi, fratele cel mare plecă în pădure, cu treburi. În vreme ce lucra, veni la el un bătrân care‐i întinse o piuă de piatră, din cele care se folosesc la măcinat orezul sau grâul.
– Aceasta este o piuă fermecată, care‐ți va dărui tot ce‐ți poftește sufletul, spuse bătrânul. Te rog s‐o iei cu tine.
Fratele cel mare se bucură grozav și porni grăbit spre casă, cu piua în brațe.
– Te rog să‐mi dai niște orez! Avem mare nevoie de orez, spuse tânărul și începu să învârtă pisălogul în piuă. Și, ce să vezi, deodată începură să curgă din piuă mormane peste mormane de orez. Era atâta orez, încât fratele cel mare îl împărți tuturor sătenilor.
– Ce bucurie! Orezul ăsta ne e de mare ajutor. Îți mulțumim tare mult!
Sătenii erau cu toții nespus de fericiți. Cu toții, mai puțin fratele cel mic și leneș. „Mi‐ar plăcea să fie a mea minunăția asta. M‐aș pricepe s‐o folosesc mai bine“, bombăni el. Așa se face că într‐o zi fură piua fermecată și fugi. „N‐o să mă prindă nimeni dacă reușesc să ajung la ocean“, își spuse, în vreme ce alerga către țărm.
Când ajunse pe plajă, găsi o bărcuță cu vâsle, se sui în ea și porni în larg, vâslind cu nădejde. În scurtă vreme se pomeni departe, în mijlocul valurilor uriașe. Acolo se opri și începu să se gândească ce‐și dorea. „Știu! Vreau multe‐multe turtițe de orez.“ Porni să macine cu pisălogul și zise:
– Să‐mi dai turtițe! Vreau turtițe!
Dintr‐odată, din piuă se rostogoliră o mulțime de turtițe albe, minunate. „Mmm, ce gustoase sunt! Și ce multe turtițe am!“, își spuse fratele cel mic și le înfulecă pe toate. Mâncase însă atât de multe, iar turtițele erau atât de dulci, încât simți că‐i e poftă să mănânce ceva sărat, ca să se ducă gustul de prea dulce.
Atunci pisă iar în piuă și spuse:
– De data asta dă‐mi sare. Vreau sare! Vreau să‐mi dai sare!
De îndată, sarea prinse să curgă valuri‐valuri din piuă, albă și strălucitoare. Curgea și nu se mai oprea.
– Destul! strigă el. Gata, destul! Oprește‐te!
Dar sarea venea și tot venea, până ce barca începu să se umple și să se îngreuneze. Sarea însă curgea valuri‐valuri, până ce barca fu atât de grea încât începu să se scufunde. Fratele cel mic, scufundându‐se și el odată cu barca, striga în continuare:
– Destul! Destul!
Însă din piuă ieșea mereu sare, multă, multă sare, chiar și după ce ajunse pe fundul oceanului; la fel se întâmplă și în ziua de azi. Acesta este motivul pentru care apele mărilor sunt așa de sărate.
Cartea Cocorul fermecat și alte povesti japoneze pentru copii poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,5 rating based on 6 ratings (all editions)
ISBN-10: 9735065770
ISBN-13: 9789735065775
Goodreads: 60181901
Author(s):Publisher:
Published: //
Fragmentul zilei – 25 octombrie 2019: Cocorul fermecat și alte povesti japoneze pentru copii – Florence Sakade. Yoshio Hayashi