Julius cunoștea predicile despre moarte și viață mai bine decât oricine altcineva. Era de acord cu stoicii, care spuneau că „de îndată ce ne naștem, începem să murim“, și cu Epicur, care susținea că „acolo unde eu sunt, moartea nu este, iar unde este moartea, nu mai sunt eu. Așa că, de ce m-aș teme de moarte?“ Ca doctor și psihiatru, avusese ocazia să șoptească chiar aceste consolări la urechile muribunzilor.
Deși considera că aceste reflecții sumbre ajută pacienții, niciodată nu le privise ca având vreo legătură cu el. Cel puțin nu până în urmă cu patru săptămâni, când un moment teribil îi schimbase viața pentru totdeauna.
Aceasta se întâmplase în timpul examenului medical anual care devenise rutină. Medicul său, Herb Katz – vechi prieten și coleg de medicină – tocmai terminase să-l examineze și, ca de fiecare dată, îi spuse lui Julius să se îmbrace și să vină în biroul său pentru discutarea rezultatelor.
Herb se așeză la birou, răsfoind energic dosarul lui Julius.
– În ansamblu, situația arată destul de bine pentru un bărbat de șaizeci și cinci de ani. Prostata e puțin mărită, dar și a mea e la fel. Analiza sângelui, nivelul colesterolului și al lipidelor arată bine; medicamentele și regimul tău au dat rezultate. Uite o rețetă pentru Lipitor, care, împreună cu joggingul, ți-a scăzut suficient colesterolul. Așa că poți să mai răsufli puțin: mai mănâncă și un ou, din când în când. Eu mănânc două, la micul dejun, în fiecare duminică. Uite o rețetă și pentru synthyroid. O să cresc puțin doza. Tiroida intră în hibernare – celulele bune mor și sunt înlocuite cu țesut fibrotic. O stare absolut benignă, după cum știi. Ni se întâmplă tuturor; și eu iau medicamente pentru tiroidă. Ei, da, Julius, nicio parte a noastră nu scapă destinului îmbătrânirii. În afară de tiroidă, cartilajele genunchiului se uzează, foliculii piloși mor iar discurile lombare superioare nu mai sunt ca pe vremuri. În plus, integritatea pielii se deteriorează evident: celulele epiteliale pur și simplu se tocesc; uită-te la cheratoza senilă de pe obrajii tăi, acele pete maro, întinse.
Herb ridică o oglindă pentru ca Julius să se poată examina.
– Cred că sunt zece în plus față de ultima dată când ne-am văzut. Cât de mult timp stai la soare? Porți pălărie cu boruri largi, așa cum ți-am sugerat? Aș vrea să te duci la un dermatolog pentru asta. Bob King e bun. E în clădirea de alături. Ăsta e numărul lui. Îl știi?
Julius aprobă din cap.
– Poate să ți le ardă pe cele dizgrațioase, cu o picătură de azot lichid. Și mie mi-a scos câteva luna trecută. Nu e mare lucru, durează vreo cinci sau zece minute. Acum fac asta și mulți medici generaliști. Mai ai și pe spate una la care aș vrea să se uite: tu nu o poți vedea; e exact sub partea laterală a omoplatului din dreapta. Arată altfel decât celelalte: e pigmentată neuniform și cu margini difuze. Probabil nu e nimic, dar mai bine să verifice și el. Bine, amice?
„Probabil nu e nimic, dar mai bine să verifice și el.“ Julius sesizase încordarea și nonșalanța forțată din vocea lui Herb. Fără îndoială însă că și expresia „pigmentată neuniform și cu margini difuze“, spusă de un doctor altui doctor, era un motiv de alarmă. În jargonul medical însemna un posibil melanom malign. Retrospectiv, Julius identifica acea expresie, acel moment singular, ca punctul în care viața lui până atunci lipsită de griji luase sfârșit, și moartea, inamic invizibil, se materializase în toată realitatea ei terifiantă și nu avea să mai plece niciodată de lângă el, iar toate ororile care au urmat erau post-scriptumuri previzibile.
Bob King fusese pacientul lui Julius cu ani în urmă, ca, de altfel, nenumărați alți doctori din San Francisco. Julius dominase comunitatea psihiatrică timp de treizeci de ani. Din poziția lui de profesor de psihiatrie la Universitatea din California, pregătise nenumărați studenți, iar în urmă cu cinci ani fusese chiar președintele Asociației Americane de Psihiatrie.
Reputația lui? Doctorul de doctori care spune lucrurile verde-n față. Un psihoterapeut la care apelezi în ultimă instanță, un vrăjitor deștept, dispus să facă orice e nevoie ca să-și ajute pacientul. Acesta era și motivul pentru care, cu zece ani în urmă, Bob King venise la Julius să scape de îndelungata dependență de Vicodin (drogul preferat al doctorilor, cărora le este foarte accesibil). La momentul acela King avea probleme serioase. Nevoia lui de Vicodin crescuse dramatic: căsătoria îi era în pericol, cariera de doctor avea de suferit și ca să poată adormi trebuia să ia Vicodin în fiecare seară.
Cartea Soluția Schopenhauer poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,3 rating based on 27.673 ratings (all editions)
ISBN-10: 9731984267
ISBN-13: 9789731984261
Goodreads: 11226788
Author(s):Publisher: Vellant
Published: //2010
Prestigiosul romancier şi psihiatru Irvin Yalom oferă în acest roman una dintre cele mai minuţioase şi realiste descrieri ale terapiei de grup, alăturând investigaţiei pshihologice o savuroasă biografie a filosofului german Arthur Schopenhauer.
O explorare a psihologiei, filosofiei şi umanităţii, Soluţia Schopenhauer spune povestea lui Julius Hertzfeld, un apreciat psihoterapeut care descoperă, la vârsta de 60 de ani, că este pe moarte. Conform prognosticului doctorului său, mai are un an de trăit, an în care Julius, de fapt, învață să moară. Forţat să îşi reexamineze viaţa şi munca, acesta se reîntâlneşte cu un fost pacient pe care nu reuşise să-l vindece, dar care, în mod miraculos, susţine că viaţa i s-a transformat după ce a citit filosofia pesimistă a lui Schopenhauer. De aici porneşte povestea celor doi, o poveste despre existenţă şi dialog, despre misterul şi forţa relaţiilor interumane, în care rolurile de doctor şi pacient sunt inversate şi reinventate.
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrări de psihoterapie Tratat de psihoterapie de grup – vândută în peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy şi Inpatient Group Psychotherapy, al cărţilor aflate la graniţa dintre ficţiune şi documentar: Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapie şi Mama şi sensul vieţii, precum şi al romanelor Plânsul lui Nietzsche şi Minciuni pe canapea. Irvin Yalom este profesor emerit de phihiatrie al Universităţii Stanford.
Fragmentul zilei – 26 octombrie 2019: Soluția Schopenhauer – Irvin D. Yalom