Primele două apeluri fuseseră de la Marlo, asistenta lui Angie, dar al treilea fu chiar de la Angie, iar Madeline lăsă să intre mesageria vocală. Știa ce urma să-i spună Angie, pentru că Marlo transmisese mesajul foarte clar: aveau nevoie de prezentarea noului roman până vineri. Sau, cel mai târziu, luni. Afacerea lor se învârtea în jurul termenelor-limită.
Ascultând cuvintele lui Angie, Madeline ținu telefonul la câțiva centimetri de ureche, ca și când distanța ar fi putut atenua impactul mesajului.
„Roman nou. Vineri. Cel târziu luni. După cum sunt sigură că știi, Madeline.”
Madeline era lângă bufetul din bucătărie, cu carnețelul de notițe gol lângă ea. Își scrisese romanul precedent, Islandia, încet – cum se scurge mierea rece dintr-un borcan. Înaintase greu, rând cu rând, paragraf cu paragraf, dar traiectoria îi fusese întotdeauna clară. Islandia fusese o poveste distopică despre Nantucket, cu acțiunea plasată în viitor, peste patru sute de ani. Insula era măcinată de Oceanul Atlantic din cauza încălzirii globale. Toată lumea era condamnată, cu excepția eroilor adolescenți imaginați de Madeline, Jack și Diane (numiți după cântecul ei preferat din copilărie), veri de-al doilea, care supraviețuiseră într-o bărcuță până la finalul romanului.
Madeline se inspirase din cele șapte luni pe care le petrecuse îngrijindu-și socrul, pe Big T, înainte ca acesta să moară. Cancerul lui de prostată era în metastază și îi atacase creierul, apoi ficatul și, deși o măcinase psihic pe Madeline, pentru imaginația ei fusese benefic. Gândurile ei se învârtiseră atunci în jurul ideii de boală, de degradare a corpului, de disoluție a omenirii. Apoi citise în The New Yorker un articol fascinant despre încălzirea globală (se abonase încă de la vârsta de nouăsprezece ani pentru a-și lărgi perspectivele). Articolul spunea că dacă omenirea nu își va schimba tiparele de consum, insule precum Nantucket și Martha’s Vineyard și insule-barieră precum Outer Banks vor fi acoperite de ape în mai puțin de patru secole.
Islandia se deosebea de genul autobiografic al celor două romane scrise de ea înainte, Coasta plăcerilor și Hotel Springfort. Fusese primit cu căldură de editura ei și desemnată o carte „mai importantă”. Agentul lui Madeline, Redd Dreyfus, negociase un contract genial, un avans de șase cifre pentru două cărți. Fusese un pas atât de neașteptat și de captivant, încât ai fi zis că părul blond și creț al lui Madeline aproape luase foc.
Cu toate astea, acum, mare parte din avans fusese cheltuită pentru a face o investiție împreună cu Eddie, iar Madeline trebuia să trimită cel puțin o idee pentru un al doilea roman – o descriere de o sută de cuvinte pentru catalogul care urma să fie trimis agenților de vânzări.
Dar ea nu avea nici atât.
Era într-un blocaj.
Angoasa îi fu întreruptă de zgomotul unei dube de la o firmă de curierat și de bufnitura unui pachet pe veranda casei. Se grăbi afară, sperând să găsească în cutie o idee pentru noul său roman genial, dar dădu cu ochii de portretele școlare ale fiului său, Brick.
Uau, minunat!
Madeline se așeză pe prima treaptă a verandei, deși afară înghețase, și ea nu-și luase haina. Era uimită de felul în care portretul îl înfățișa pe Brick pe vremea când fusese băiețel, cu părul des și blond și gropița adâncă din obrazul drept, dar și ca bărbat în devenire. Avea să arate ca Trevor și Big T, dar cu ochii mari ai lui Madeline și cu zâmbetul ei (care, credea ea mereu, în spirit critic, îi arată prea mult din gingie).
Luă portretele în casă, scoase toate pozele de școală ale lui Brick din dulap și le așeză pe covor, în ordine, de la grădiniță până la liceu.
„Ce copil frumos!” se gândi. Își dorise cu disperare încă unul, dar după trei avorturi spontane, renunțase.
Se întrebă dacă Grace primise portretele gemenelor și dacă trecuse prin același ritual în casa ei, pe Wauwinet Road. Își luă telefonul, gândindu-se doar la o clipă la mesajul oribil, amenințător, de la Angie, și o sună pe Grace.
Pe telefonul fix nu-i răspunse nimeni. Poate Grace era afară cu găinile.Poate era în grădină. Poate avea o migrenă. Madeline obișnuise să țină socoteala migrenelor lui Grace într-un calendar special, până când Trevor îl găsise și-i spusese că unul din motivele pentru care s-ar fi putut să nu fie atât de productivă la scris pe cât își dorea era că-și permitea să-și facă griji despre lucruri precum migrenele lui Grace.
Ea aruncase calendarul. S-o sune pe Grace pe telefonul mobil? Grace nu răspundea niciodată la e, își verifica mesajele o dată la două sau trei săptămâni. Madeline ar fi avut mai multe șanse s-o contacteze dacă-i expedia o scrisoare.
Închise telefonul fără să lase vreun mesaj și apoi adună pozele cu Brick. Era limpede. În casa asta nu putea să facă nimic. Mașina de spălat vase o chema: „Golește-mă!” Hainele din uscător o chemau: „Împăturește-ne!” Mesele spuneau: „Șterge-ne!” Mereu era câte ceva – suna telefonul fix, veneau gunoierii, în fiecare seară trebuia să planifice, să meargă la cumpărături și să prepare cina! Brick trebuia dus sau luat de undeva, mașina trebuia dusă la revizie, deșeurile trebuiau sortate pentru reciclat, trebuia să calculeze mereu balanța carnetului de cecuri, facturi de plătit. Alte mame comentau cât de drăguț era probabil că Madeline putea „să lucreze de acasă”. Dar lucratul de acasă era o bătălie constantă între muncă și gospodărie.
Cartea Paradisul de la malul mării poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 96.135 ratings (all editions)
ISBN-10: 6063338284
ISBN-13: 9786063338281
Goodreads: 51261742
Author(s):Publisher:
Published: //2019
Madeline King si Grace Pancik sunt cele mai bune prietene, invidiate de locuitorii insulei Nantucket pentru casniciile lor perfecte, copiii frumosi si intalnirile in patru de duminica seara, alaturi de sotii lor devotati. Dar, in aceasta vara, ceva s-a schimbat, iar daca e ceva in Nantucket care sa placa mai mult decat cocktailurile pe plaja, la apusul soarelui, aceea este o barfa buna. Si umbla vorba ca... ... Romanciera de succes, Madeline se afla intr-un blocaj de creatie, cu un termen de predare care se apropie vertiginos, impingand-o sa ia o decizie disperata; ... Grace, care s-a straduit sa-si transforme curtea intr-o gradina a paradisului, a colaborat un pic prea indeaproape cu arhitectul ei peisagist extrem de atragator; ... Sotul lui Grace, Eddie Pancik, dezvoltator imobiliar de succes, s-a angajat intr-un proiect colateral destul de neobisnuit. Pe masura ce barfele se inmultesc si toti se confrunta cu riscul de a pierde viata fericita pe care se straduisera din greu s-o obtina, Grace si Madeline incearca din rasputeri sa indrepte lucrurile. Insa adevarul ar putea fi chiar mai rau decat se zvoneste.